Ca valurile lumii
Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsă de-ntuneric de sfâșiate patimi
Și-azvârli în adâncimea albastră ce se-așterne
Corăbii de lumină în tainele eterne
Prin cerul alb cresc roze înveșmântate-n spumă
Trec pescăruș
Călătorim prin viaţă...
Călătorim prin viaţă imprecis
În primăveri cu florile deschise
Dar îngerii poate nu s-au decis
Să calce pe tărâmuri interzise
Această dramă nu ne consolează
Alunecăm himerele grăbiţi
Doar luna dintre nouri ne veghează
De parcă sun
Discutam cu Gabi, lejer nervos de faptul că m-a inundat cu poezii, fie vorba între noi: excelente, marcante, de s-a mărunțit carnea pe mine, dar care prin stivuire pe cerebel mi-au turtit simțul critic, căci ... oricât de frumoase, o sută de femei nu
Citeste mai mult…Trec frunzele...
Trec frunzele cu foşnet pe alee
Visând în van acelaşi nerăspuns
Ai obosit de dragoste femeie
Melancoliile iar te-au pătruns
Din frunza veşniciei te vei naşte
Din legea coastei ce nu s-a prescris
Şi vei rămâne poate printre moaşte
Într-un
caligrafie nouă în tâmplă
știu bine
precum în scoică tot oceanul cântă
nemurirea
s-a comprimat în clipă
smerit ai îmbrăcat tortura
drept cămașa zilei
eşti pe cruce
ghilotină de spaimă şi durere
verdictul fiecărei clipe
grea lespede pe noi
Speranțele vin...
Speranțele vin, poate pleacă
N-apare de loc curcubeul
Doar nopțile-n prag se îneacă
Și-n nuferi i-ascuns heleșteul
La masa de lemn stau de pază
Și lampa prezență obscură
În noaptea din mine veghează
Când somnul din gene o fu
N-ai mai venit...
N-ai mai venit la mine niciodată
Prin dorul meu n-ai mai dorit să treci
Privirea ta acum e înghețată
Și mâinile-s ca niște sloiuri reci
Între noi doi curg valuri de ninsoare
În iarna noastră nu e nici un vad
Doar stelele în
-->