În umbra verii
stă pitită toamna
cenuşiul plin de nori
cu vraja plină de culori
frunze arămii râd suav
într-un tablou de toamnă.
Lenuş
plouă-n trup
şi-mi spală visele fierbinţi
respir cuvinte
sorb tăceri
colorez sentimente fără rime
aşezate pe portativ
sculptez constelaţii ale sufletului
unde cerul plânge-n culori
gânduri îmi rătăcesc în labirint
printre litere şi umbre
întind palma să-ţi d
Citeste mai mult…
În umbra verii
stă pitită toamna
cenuşiul plin de nori
cu vraja plină de culori
frunze arămii râd suav
într-un tablou de toamnă.
Lenuş
Tânjesc după lumina din mirul tainei sfinte,
Ce vreau să îmi inunde visele plăpânde,
Să-mi lumineze gândul cel spus şi cel nespus
În drumul cu urcușuri şi văi înspre apus.
E visul ce-l ascund în taine şi în gânduri,
Pe care îl hrănesc cu mii şi
Citeste mai mult…Cel ce are-o mână lungă
Pierde și ce are-n pungă !
Când cu lunga îți dă darul,
Cu cea scurtă-ți dă cu parul.
Accept mirarea dumnitale :
Unde sunt cei cu mâini normale ?
Un cal breaz, îți spun: nu-njură
Dacă-i pui zăbala-n gură !
Vizitiul în
Citeste mai mult…
Azi ,
când sufletul
îmi plânge
şi natura vrea s-adoarmă ,
înţeleg că este toamnă
si căldura-n cer se stinge.
Privid în oglinda vieţii,
ce îmi deapăn-amintiri ,
văd mormanele de frunze,
zac ca triste coviltiri.
Văd ce-i bine, vad ce-i rău
şi ce-i
Citeste mai mult…Privirea îmi fixează cerul
ca două raze de lumină,
fiecare clipire a pleoapei
pare o altă filă din jurnalul vieţii,
a timpului ce galopează
spre apus.
Născut din setea de cunoaştere,
din caldarâmul sorţii,
din tesătura divinului,
ce-ţi pregăteşte
AI HAȘURAT DIN CREAȚIE FEMEIA
* jurnal de Evă din increație *
numai acum
ţi-a şoptit blând Părintele
văzându-te supărat pe femeie șarpe și măr
altoiți pe trunchiul tău de bărbat
arhetip al unului
însingurat
doar acum poți înșuruba altfel
spițele sp
Citeste mai mult…Culeasă din refrenul, care îl cântă ploaia
În liniștea tăcerii ce mi-a ‘mbrăcat odaia,
E melodia tristelor şi vechilor regrete,
Ce-am ascultat-o doar la păsări, la șuiete.
E vaietul de frunze ce smulse sunt de vânt,
Luând ca amintire tăceri, fără cuvânt.
C
şi-ntr-un târziu ne-am rătăcit de noi
în timpul de unde nici tăcerea
nu se întoarce
decât cu chipul brăzdat de arsuri
şi adăpat
cu început de toamnă
ca un cântec
despre praf şi pulbere
aparent,
am trecut doar o singură dată
prin spatele unei mor
Citeste mai mult…