Am decis să evadez din acest cotidian. Mi-am aruncat câteva schimburi în rucsac și am plecat. Unde? Nu stiu, un drum fără țintă. Am pus rucsacul pe bancheta din spate a mașinii, am pornit radioul și am plecat. Am lăsat mașina să decidă. Am mers fără
Fulgi mari și leneși valsează în liniștea din curte. Liliana și Matei încearcă să-i prindă. În depărtare, bunicului îi înmugurește o lacrimă. Gândurile lui zboară spre fiica sa, care încolțită financiar și rămasă văduvă, a trebuit să ia ca
Seceta a pus stăpânire pe sudul țării de aproape jumătate de an. Fântânile au ajuns pur și simplu niște găuri fără fund unde nici măcar șobolanii nu-s curioși să coboare. Satele sunt păzite de doi, trei bătrâni care refuză să părăsească agoniseala s
Ieşi PERUCA la plimbare. Cum? Aşa sângură? Ei, sângură. Zgherda o scoasă, da’ aşa am poreclit-o noi pe Zgherda – Peruca. Zgherda, ce e aia Zgherda? Dar Peruca...e altceva. Cum ce? Claie de păr de toată frumuşeaţa! O ţine la naftalină toată vara şi cu
O briză rece trece prin mine, mă apropii de întunericul meu, de amintirile mele, ce alunecă departe. Lacrimi seci îmi curg pe față și simt cum degetele tale îmi mângâie pielea...Notele sufletului sunt pline de vibrație. Căldura din
Mă agăț de spirala timpului și din greșeală mă rostogolesc în trecut. În fața mea zâmbesc propriile amintiri. M-au urmărit fulgii de nea, care caută bradul pe care în anii copilăriei mele își făceau culcuș seara când oboseau de atâta zbenguială.
Uneori mă gândesc că ar fi fost mai bine să fiu adult, apoi copil. Ce probleme îl macină pe un adult? Are serviciu sau dacă nu, poate obține unul. Dispune de o casă a lui. Copii? La ce bun? Îți crează numai probleme! Și cel mai important lucru – deț
Numai ce ajunsese la cumnata ei, care suferea de tuberculoză şi stătea cu tubul de oxigen lângă pat, că Emiliei îi sună telefonul. Politicoasă, Dorina o lăsă în hol singură pentru a putea vorbi nestingherită şi intră în dormitor. - Alo! Bună! Nu, n
„A ierta este, în esență, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecință ca încă o probă a prezenței suflului divin în făptură.” – Nicolae Steinhardt
Într-o lume în care bunul simț pălește, valoarea imperativului: „Iartă-mă!” se
Câțiva stropi obraznici plasați pe geaca mea de piele, insistă să-mi amintească de emoțiile amestecate în culori contrastante, mulate pe cugetările mele incolore. Melindei nu-i pasă că mamei i se numără clipele. Sigur se ascunde în spatele unei grab
Pașii ploii îmi urmăresc suflarea până în gaura de metrou. Cobor îngândurat pe scările rulante și scotocesc buzunarele, căutându-mi ultimele rămășite financiare. Îmi cumpăr un bilet și însoțesc în liniște călătorii spre stație. Vânzoleala din subter
Din ce în ce mai greu poți vinde castraveți grădinarului, dar negoțul cu produse de patiserie calde încă este profitabil. Fugind de generalizare, să vă povestesc ce-am pățit într-o zi de primăvară când m-am decis să merg la serviciu fără mașină.
Ridic privirea spre cer pentru ca stropii nervoși din epilogul furtunii să-mi pătrundă în cotloanele sufletului obosit de caniculă. Cu pieptul spre exterior avansez încet fără să-mi pese că apa de ploaie îmi invadează pantalonii, cămașa și
Comentarii