Azorel e supărat, Nasu-n floare a băgat, O albină l-a înţepat, Şi pe loc s-a şi umflat. -Las că-ţi vin acum de hac, Că mai înţepat cu-n ac! -Nu te duce la albine, C-o să fie vai de tine! Azorel n-a ascultat, Şi spre stup a alergat. -Vai de mine sunt o
Pisoiaşul meu vărgat, Pe laptop s-a învăţat, La ecran se uită-ntruna Până când cască şi luna. Miorlăie şi dă din coadă, O mustaţă-şi mai înnoadă. De încerci să-l iei de aici, Parcă ar fi prins cu lipici. Pe la jocuri se zgâieşte, Nimic el nu mai dore
Azorel latră întruna De zici că-l supără luna Nu ştiu ce l-a apucat De nu tace din lătrat. Am un musafir în casă, Şi pe usă dă să iasă , Seamănă c-o veveriţă, Cred că mai mult la codiţă, Este lungă şi stufoasă, Şi o ţine cam făloasă, Din năsuc tot dă
Cocoşelul cel moţat Sus pe gard s-a cocoţat. Cucurigu-n sus şi-n jos Cântă el aşa fălos. -Ia închide pliscu-odată! De sub pom căţelul latră. Soarele abia răsare Şi tu strigi în gura mare. -Chiar aşa, toarce motanul, Nu te-ai săturat tot anul Să ne sc
S-a dus argintul de nea, A venit verdele crud. Magică e ţara mea, Miros reavăn, pământ ud, Ciripit de călătoare, Floricele şi mult soare. . Plecă iarna necăjită, Cu trei fulgi muiaţi în spate, Cocoşată şi slăbită, Şi dusă a fost departe! Tocmai sus, în vârf de
Azi sunt tare supărată, Poezia e încurcată, Au rămas cuvinte afară, Unde să le pun eu iară? Am să vi le spun şi vouă, Perechi două câte două, Poate voi vă descurcaţi, La loc sigur le aşezaţi. * * * (citeşti-poveşti) N-are gură şi vorbeşte, Tace dar îţi povesteş
În versuri m-am încurcat pe voi azi v-am invitat Sper să nu va supăraţi rimele să îmi .......... Duce-o traistă largă-n cioc Pentru peşti să aibă loc Mare e cât un curcan Şi îl cheamă.............. Doi dinţi laţi în faţă are Toacă lemnul cel mai tare