Toate discuțiile (348)
Filtrează după
Îngheaţă codiţa toată! - autor Aurora Luchian
Iarna neavând pesemne,
Nici surcele, vreascuri, lemne,
S-a burzuluit în zori,
Revărsând albe ninsori,
Peste lume, peste toate,
Le-a lăsat imaculate!
.
Se avântă spre răstoace.
Cu poalele dâră face,
Şi aşează neaua moale,
Goală nu-i nicio cărare!
Vre
Cine-i bucuros de iarnă? - autor Aurora Luchian
Iarna nu s-a-nduioşat,
Când o cioară ca de humă,
Îmbufnată a strigat,
Ca neaua să n-o depună,
Are puii mititei,
Şi e rece cuibul ei!
.
Din livada adormită,
Protestă un piţigoi:
-Inima mi-e pustiită
Când văd pomişorii goi!
Zgribulit stau zi de zi,
Cu
Acul are aţă albastră
Acul are aţă albă
Amalia a ajuns agitată astăzi acasă. Avea amăgirea ascunsă adânc.
- Ai ajuns acasă, Amalia?
- Abia am ajuns, Aurora! Am alergat ascultând alaiul albinelor alertate aiurea. Ai auzit – albin
Citeste mai mult…Baladă de toamnă - autor Aurora Luchian
Printre buruieni uscate,
Şi gângănii alarmate,
Toamna lungă şi ploioasă,
A secerat ca o coasă,
Tot ce-a întâlnit în cale,
De pe munţi, dealuri şi vale,
Lăsându-le zgribulite,
Lăcrimate, pustiite...
.
Parcă-i nesfârşită ceaţa!
Când brumată-i dimineaţ
Citeste mai mult…Sub aripioare de mamă - Ocrotire - autor Aurora Luchian
Arătos ca în reclamă,
Porumbel alb ca spuma,
Porumbiţa trist îşi cheamă,
Că în zori a picat bruma,
Şi e tare-ngrijorat,
Căci puiul e-nfrigurat.
.
L-a cuprins sub aripioare,
E golaş, întârziat.
Cum să-l lase? Cum să zboare
Dezbrăcat şi descălţat?
Iar
Aoleu, ce grozăvie! - autor Aurora Luchian
În desimea albă-a ceţii,
Tremură de frig scaieţii.
Frunza viei ruginie,
Şuşoteşte: -Ce să fie?
.
Cu fruntiţa de ţărână,
Un gândac cât o fărâmă,
Sub un brusture bătrân,
I-a răspuns: - Nu-i lucru bun!
.
Speriat dintr-un hăţiş,
A ieşit în luminiş,
Un
La început de post
Mulţumim lui Dumnezeu!
De când zorii s-au mijit
şi pân’ lun-a asfinţit,
nu uita că-n jurul tău,
este bunul Dumnezeu!
După ce te-ai deşteptat,
te-ai spălat, te-ai îmbrăcat,
când te rogi, să ştii – mereu –
te-ocroteşte Dumnezeu!
Să te joci cu ai
Citeste mai mult…La mulţi ani, ROMÂNIA!!!!
Ce-nseamnă dragostea de ţară?
Cu zâmbet cald şi ochii blânzi,
Nepotul m-a rugat aseară...
Te rog, bunico, să-mi răspunzi,
Ce-nseamnă dragostea de ţară?
Înseamnă să-ţi iubeşti odaia,
părinţii care ţi-au fost scut,
înseamnă să nu-ţi uiţi copaia
şi
Citeste mai mult…Dragă-mi eşti toamnă! - autor Aurora Luchian
Dragă-mi eşti toamnă, căci iată,
Mi-ai pictat grădina toată,
În nuanţe arămii,
Galbene şi stacojii.
.
Mi-ai pus covor sub picioare,
Doar din frunze foşnitoare,
Unic, colorat, uşor,
Şi mi-l ia vântul în zbor.
.
Îl ridică pe fărâme,
Formând vârtejuri
Citeste mai mult…Tare-i bine la bunici!
Tare-i bine la bunici!
Tare-i bine la bunici,,
Pe colnic, sus, în sătuc,
Mă joc ziua-ntregă-aici,
Cu dulăul meu – Haiduc!
Şi ascult cum toamna plânge,
Păsările ce-au plecat,
Când, în mici covoare-şi strânge,
Frunzele ce s-au uscat.
Din grădina
Citeste mai mult…Să stai iarnă, mult, la noi! - autor Aurora Luchian
Noaptea vine pitulată,
Neaua cade-mbelşugată,
Gătind ramuri pustiite,
Cu şiraguri lungi, albite.
Cine-a zis că iarna-i pare
Urâtă o arătare?
N-a găsit farmecul ei,
Sclipirea ca de scântei!
Lucesc pomi, uliţe, garduri,
Colina e-n strai cu falduri,
Citeste mai mult…
Gătind ramuri pustiite,
Cu şiraguri lungi, albite.
Cine-a zis că iarna-i pare
Urâtă o arătare?
N-a găsit farmecul ei,
Sclipirea ca de scântei!
Lucesc pomi, uliţe, garduri,
Colina e-n strai cu falduri,
Jocuri matematice în rime - autor Aurora Luchian
1. Ciorile
.
Sus, pe coasta de la vie,
Este mare gălăgie.
Ciorile venind din zare,
Au ocupat fiecare,
Un loc pe câte un par.
Patru-ncearcă în zadar,
Să îşi caute un loc,
Însă pari au fost doar opt.
*
Să îmi spună cine ştie,
Câte ciori sunt sus, în v
Tiii, ce veste! - autor Aurora Luchian
Cu un fes stându-i hilar,
O vulpiţă ca de jar,
Vine-n goană nebunească,
Făcând salturi, să vestească,
Că Noiembrie brumată,
Poposise încărcată!
.
Cu brumiţe de argint,
Lapoviţe, ploi şi vânt,
Zori în neguri, fără soare,
Luând frumuseţi din floare;
C
Toate plâng cu toamna mea! - autor Aurora Luchian
Cine plânge în grădină?
Toamna mea, ce altădată,
Avea vânt, şi ploi, şi tină,
Când cu neguri, când brumată!
.
A fost caldă şi frumoasă,
Blândă, soarele vioi,
Însă cică o ninsoare,
Va-mbrăca toţi pomii goi.
.
Priveşte îngândurată,
Crizantemele şi zic
Drag îmi eşti tu, Brumărel! - autor Aurora Luchian
Tare-i mândru Brumărel!
I-a pus Toamna, cojocel,
Fes, şosete croşetate,
Unice, imaculate.
.
Dar şi pantaloni pufoşi,
Matlasaţi, scrobiţi şi groşi,
Cu ciucuri de promoroacă,
Acum zburdă şi se joacă.
.
Pe câmpii, dealuri, livezi.
Uite-l că poţi să-l p
-->