Postările lui Gabriela Mimi Boroianu

Misterul unui vers

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 7, 2015 la 20:21

Am vrut să plec dar versul tău mă cheamă,
să îi dezleg misterul ce îl duce
şi uite-m-aşezată la răscruce!
Să plec? Am să mă-ntorc de bună seamă.

Un timp voi sta cuminte. Am să-l ascult,
povești cum inventează pentru mine
cu Feți-frumoşi și zâne... dar văd bine -
protagonista-s eu! Misteru-i desfăcut!

Acum, îmi ești dator c-o poezie,
c-atat de mult cuvântul ți-l ador!

Hai, mai creează înc-o fantezie
şi pune-i aripi visului să zbor!

Apoi, să n-aud vorbe că sunt rea,
te-oi lua cu mine în visarea mea!

de Gabriela Mimi Boroianu
06.04.2015

Citeste mai mult…

Femeie-stea

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 5, 2015 la 22:01

M-ai botezat în apa cristalină
a cerului în care m-ai visat
şi-ai indulcit a ochilor lumină
ce-atât amar de lacrimi a vărsat.

M-ai îmbăiat în roua ochilor
şi m-ai uscat cu-a gurii mângâiere.
M-ai învelit în haina umbrelor
să simt străină orice adiere.

M-ai legănat pe valuri de cuvânt
în adieri de suflet m-ai purtat
c-am rătăcit urma de pe pământ
şi-n vise ție m-am abandonat.

Iar seara când pe prispă stai tăcut
căci goliciunea brațului te doare,
pe cerul tău eu fi-voi apărut
Femeie-stea spre tine căzătoare.

de Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2015

Citeste mai mult…

Bun rămas

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 2, 2015 la 23:59

Bun rămasNu, n-am să plâng! Cântând te voi petrececând v-a fi să pleci spre lumea de apoi,căci scapi lăsând în urmă grije și nevoiș-atâtea aminintiri ce nu vor trece!O viaț-am trăit cu tine-n cifra doi.Acum, revendici EU-l la plecare.Voi lua singurătatea, chiar de doarerâzând amar cu ochii uscați și goi...Ş-oi rătăci de-acum prin oarbe visec-un gând de mână ce-n urmă ți-a rămas.Voi reciti cuvinte ce-au fost scriseși-n amintiri cu tine face-voi popas.Doar ploaia varsă lacrimi, cum promiseîn locul meu în semn de bun rămas...de Gabriela Mimi Boroianu02.04.2015

Citeste mai mult…

Chemări

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Aprilie 1, 2015 la 23:30

În ape repezi lacrimi curgMi-s ochii roșii de la sareIar mările nu-mi mai ajungS-adun atâta jale...Se-adună nori de supărăriE negrul cerul de păcateMă fulgeră din depărtăriTăcerile a moarte...Mă-mbătrânesc dezamăgiriDoar pescărușii-mi sunt aproapeCuleg din trupul meu iubiriCând zilele-s deșarte.Cu ochi de cer în jur privescPrecum un far cătând printre nevoiUn drum cărunt dar nu-l găsescSă-i întorc pașii înapoi.Și strig în valuri tot mereuAmarnic vuiet dând chemării...De-ai vrea să fii tu Țărmul meuȚi-oi fi Craiasa Mării!Cu apa mea să te mângâiDoruri la piept să-ți cuibărescȘi-o veșnicie să-mi rămâiSă pot să te iubesc!de Gabriela Mimi Boroianu31.03.2015

Citeste mai mult…

Unul

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 31, 2015 la 20:32

UnulEram o vară zăpăcităErai o toamnă pe-nceputȘi între noi înghesuităÎn vorba ta meșteșugităO primăvară a-ncăput!Râdeam cu soarele-n priviriPriveai de dincolo de ploiÎn ochi purtam dezamăgiriDupă a genelor umbririMințindu-ne pe amândoi.C-o lacrima m-ai mângâiatȘi-ai întins versul peste timpÎn palmă sufletul mi-ai luatÎn poezii l-ai descantatNăscându-mă-n alt anotimp!Mi-ai limpezit privirileCând ploaia ta m-a îmbăiatMi-au înflorit zambileleȘi pe obraji cuvinteleÎn picaturi m-au sărutat.Ai făcut soare din speranțăÎn legănat un curcubeuIubirii dându-i cutezanțăAi pus în inimi rezonanțăUnind într-unul Tu și Eu!de Gabriela Mimi Boroianu31.03.2015

Citeste mai mult…

Exiști

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 30, 2015 la 17:31

Sub atingerea cuvântului tău, au înmugurit sentimente al căror parfum a cuprins întreaga zare, transformând clipele în curcubeie ce unesc două inimi așezate la o depărtare de-un gând una de alta.
Visele ce se nasc sub pleoapele tale, îmi prind sufletul în dansul de iele al versului ce se rostește ca un descântec de dincolo de timp, din vremurile când iubirea creștea neîngrădită iar talpile alergau desculțe prin iarba încărcată de rouă, când pădurea săruta buza câmpiei înflorindu-i macii în obraji iar ochii ei îmbătați de atâta senin scuturau stele în palmele toamnei punându-i nume de ploi.
Acum știu că dorul are numele meu când își bate sărutările la poarta sufletului tău, înălțând speranța ca pe o coloană menită să atingă infinitul făcând tristețea ce stă așezată la masă cu tăcerile tale să știe că iubirea nu moare niciodată, doar străbate timpul călcând secundele ca pe niște clape de pian din care răzbat sentimente ce se așează pe portativul vieții... niște note cuminți rostind chemări către sufletele ce s-au înstrăinat coborând pe pământ.
Exiști ... în mine mai mult decât în realitatea oricărei alte ființe, împărțind între noi nemurirea unui suflet ...

de Gabriela Mimi Boroianu
26.03.2015

Citeste mai mult…

Visătorul

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 28, 2015 la 22:48

Te știu eu visator cu ochi rotunzi
Ce porți atâtea patimi în privire
Farmece străvechi în vorbe bine-ascunzi
Să furi din inimi stropul de iubire.

Cum încolțește iarba peste plai
Și te îmbată magnolia cu parfum
Îți scoți din tolbă-al vorbelor alai
Și te așezi la margine de drum.

Când trec fecioare-n vale la izvor
Le farmeci cu un vers și o privire
Tu visatorul cu ochii plini de dor
Le vinzi promisiuni dulci de iubire!
Iar seara când se-ascunde Luna-n nor
Cearceafuri se aud gemând de ... fericire!

de Gabriela Mimi Boroianu
28.03.2015

Citeste mai mult…

Uniți

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 25, 2015 la 14:30

Tu ești cuvântul, eu baladă.

Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.

Tu crești în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu", ești "eu"!

Știu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îți scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciți
Goniți din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniți!

de Gabriela Mimi Boroianu
24.03.2015

Citeste mai mult…

Singurătate

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 17, 2015 la 21:30

Mi-o purtam în spate, ca pe o haină,

Când orice ființă avea o jumătate
Ochii la cer mi-am ridicat și-n taină
Cerut-am trup pentru singurătate.

Am smuls un pumn de lut și-apoi o coastă
Cu mâinile le-am frământat în dor
Vroiam din mine să te scot năpastă
Avându-te alături, să-mi fie mai ușor.

Ți-am dat din suflet partea cea mai bună
Tot ce-am primit la doi am împărțit
Punând lumină-n tine de la Lună
Și-o flacără ce-am rupt din asfințit.

Din stele, două, luat-am o scânteie
În roua dimineții stropind lutul
Cu furie te-am plămădit "femeie"
Să-mi fii alături sfârșitul și-nceputul!

Dar n-am știut bestemul ce-l stârnesc
Că ești a mea când nu-mi mai aparți,
Dacă te am nu pot să te iubesc
Iar când nu-mi ești mereu te voi dori...

de Gabriela Mimi Boroianu
17.03.2015

Citeste mai mult…

Înger de piatră

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 13, 2015 la 23:20

Sub pulberi de stele-n a Lunii luminăÎnchis într-o piatră privea către cerCăci aripi ce-avea în lumea divinăNu au cum să-l mai urce ... și plânge stingherÎntr-un colț de grădină cu ofuri de vântBătut de o ploaie, de soartă, de dorȘi fără să poată să spun-un cuvântUn înger ce cândva pe cer plutea-n zbor.Se spune ca Raiul i-a iubirii grădinăDar iubirea ce-avu îi fu blestematăȘi din cer coborând printre flori de verbinăTrupul lui deveni chiar o stană de piatră..Plutea peste vieții notând a lor fapteCu aripi de foc și strai argintatVeghind cum un suflet încearcă să scapeFăcând numai bine și fugind de păcat.Doar odată văzu ochii aceia profunziCe priviri ridicau ca pe rugi către cerȘi știu că nu-i loc unde poți să te-ascunziDe iubirea ce-arde suflete până pier...Și fugi...dar se-ntoarse și de-atunci iar și iarÎntr-o luptă ce-o duse cu el însuși și-un dorDar iubirea-i creștea și-l ardea ca un jarNu găsea nici o cale ca să scape ușor.Într-o seară nebun chip de om îmbrăcăȘi-n pat de fecioară-n cearceafuri întinseÎmbătat de iubire dorul și-l stâmpărăCăci uitând cine este păcatu-l învinse.Risipită nu-i bine umbra nopții în zareCând în minte se naște un gând ne-nțeleptPentr-o viață de om ar da tot ce-acum areNemurire și aripi și raiul cel drept.N-apucă în grădină câțiva pași ca să facăUn fior îl pătrunde înspre suflet se suieNici aripi nu poate spre cer să-şi desfacăCăci în piatră se schimbă blestemat pe vecie...de Gabriela Mimi Boroianu12.03.2015

Citeste mai mult…

Neînvinsul

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 11, 2015 la 18:18

Să nu renunți la vise când teama le destrămă
Bobițele de humă frământă-le cu dor
Din apă ne-ncepută fă ochilor izvor
Și sfărâmă blestemul ce în neant te cheamă.

Să nu omori speranța căci ea hrănește visul
Clădește-o în cuvinte și dă-i vitalitate
Nu-ți interzice cântul cât inima-l mai poate
Doar dragostea renaște în tine paradisul!

Nu certa depărtarea nu-i căuta pricină
Din luptă nasc eroii iar nu din renunțare
Agăță-te de viață și luptă-n continuare
Și lasă fericirea spre tine ca să vină!

În versuri ești stăpânul cuvântu-ți este sclav!
Tu pune-l pentru tine să nască o baladă
Din vise și speranțe ca în genunchi să cadă
Și teama și durerea ce te-au lovit mârșav.

Ridic-odată mâna, că nu-i neputincioasă!
Să mature zenitul să lași ochii-ți senini,
Să știe universul când treci la cei blajini
Că tu ești Neînvinsul iar slova ți-e mireasă!

de Gabriela Mimi Boroianu
11.03.2015

Citeste mai mult…

Senin

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 8, 2015 la 21:08

Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong
Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare
Doar umbra te-nvelea-n al său sarong
Când te sculpta în muntele de sare.

O inimă să ardă în piept ți-a pus
Doar marea cu-ale sale brațe reci
Vroia s-o stingă - soare în apus
Să te închidă-n valul ei pe veci.

Un munte peste tine-a prăvălit
Vroia sa îți înfrângă îndârjirea
De mal apoi cu forță te-a izbit
Să nu-ndrăzneşti să ceri cumva iubirea.

Dar rătăcind ca umbra după soare
Mânată-n vântul vieții ca un fulg
Duceam singurătatea pe picioare
Iubirea vrând din mine să o smulg.

Și ajungând pe-același mal cu tine
M-am transformat în cerul necuprins
Și sărutându-ți pletele saline
Cu dragoste tristețile ți-am stins

Căci te-am cuprins în mine ca un dor
Și te-am născut apoi ca pe-o minune
Să ai în față o viață fără nor
"Senin" să-ți spun iar tu să-l porți ca nume!

de Gabriela Mimi Boroianu
07.03.2015

Citeste mai mult…

Suflete lumină

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 8, 2015 la 21:00

Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Și ne unea un suflet și-o muzică divină
Dar când ne-am prăbușit nu ne-am recunoscut.

Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.

Am răsărit departe-n grădina neștiută
Când tu desfășurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise.

Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând
La margine de viață fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeași melodie de suflete lumină.

Poate că-n astă viață timpul ne presează
Și că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viața ce urmează
Mă vei găsi îndată și dragostea va-nvinge!

de Gabriela Mimi Boroianu
08.03.2015

Citeste mai mult…

La scăldat

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 24, 2015 la 1:15

La scăldatÎntr-o vară, în vacanță, treabă având cu mătuşica,Mai de voie de nevoiene luă cu ea... mămica.Toate bune și frumoase, noi copii ascultători,Nu-i făceam mamei probleme,cum vă spun...doar uneori!De, fiind căldură mare (satul râuri nu avea)Am fi vrut și noi o baieUnde, unde.. la cișmea?Ne.. e rece apa! În plus cine să ne-o scoată?Mai bine mergem baltaunde vitele se-adapă!Nu doar vitele, și porcii, rațe, gâște, oi și capre...Dacă-i bună pentru ele,bună-i și pentru noi frate!Am deschis încet portița strecurându-ne ușorȘi prin praful de pe drumo luarăm la picior!Ah, se vede! În jur nu-i picior de om....Numai bine, dezbrăcarea!Hainele, le-am pus în pom...Și-alergând cu chirăieli înspre răcoroasa baltăNe-aruncarăm fără a știi ce... acolo-n ea ne-așteaptă!Mama, când văzu că-n curte nimeni nu dă nici un semn,Panicată o luă pe poartă, bănuind unde suntem...De pe drum, rups-o jordiță să ne-ndoaie hotărâtă,Dar la baltă când ajunse,râse ...cu mâna la burtă!Țopăind în pielea goală două mâțe pricăjiteChirăiau, urlau de moarte...cu picioarele-nnegrite!Nu de mâl ori alte cele... croncănind ca două cioriAm ieșit din scăldătoarepline ochi de ... lipitori!de Gabriela Mimi Boroianu21.02.2015

Citeste mai mult…

Vacanțele la țară

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 22, 2015 la 14:33

Vacanțele la țarăVacanțele la țară erau o relaxareDoar pentru mine...Ceilalți intrau în disperare!Cocoșul cel fălos ce-n zori de zi cântaM-a supărat...Și "gol" a-nvățat a umbla!Eram o silitoare și vream multe-a cunoașteCe poartă ou-n elȘi puiul cum se naște...Am vrut să știu mai mult eu doctor priceputȘi calea lângă poartăLa cloşc-am aținut!Și rând pe rând în blocul operator intrauZburdalnici puii cePrin' gard se strecurau...Până m-a prins bunica și-a luat la măsuratPe fundul meu nuiauaDin dud ce-a retezat...Puțin cam supărată dar negăsindu-mi stareM-am hotărât să plec, pe drum, Dar nu oricum... călare!Și cum la îndemână n-a fost alt animal Încălecai pe porc...Așa, ca pe un cal!Era cam scund, piciorul pe jos îmi atârnaAșa ca scosăi vaca...Vrând a o-ncăleca!Of, Doamne și mămuca cum zău i-o fi venitTaman atunci pe geam La mine de-a privit?Vai mie..ce belea! Chiar de nuiaua-am rupt În dud alta creștea! Și-am luat... cât am putut!Deci, vacanțele la țară, după cum spuneam Erau o relaxare...După ce le-ncasam!de Gabriela Mimi Boroianu21.02.2015

Citeste mai mult…

Cu tine

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 10, 2015 la 17:30

Aș vrea cu tine timpul să-l răstornȘi adunând neghina din secundeSă las doar timpul bun și-apoi să-l tornÎntr-un ocean și să-l transform în unde.L-aş mărunții în morile de viseCa pulberea-i în nouri aruncândSă retrăim iubirile apuseÎn clipele ce ne-ar uda plângând.L-aş împleti cu firele de gândCu glasul păsării ce-a fost plecatăSă-l pot întoarce măcar din când în cândȘi viața s-o trăim încă o dată.Să ne culcăm bătrâni și-n zori de ziÎmbrățișați, din visul ce ne leagăSă ne trezim râzând, ca doi copiiÎn fața lor având o viață-ntreagă.de Gabriela Mimi Boroianu10.02.2015

Citeste mai mult…

Rondelul florilor de liliac

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 5, 2015 la 20:54

Îmbracă-mă în flori de liliac

Și dă-mi un trup măcar cu împrumut
Să poți simți, gustând insomniac
Iubirea-mprăştiată-n așternut.

De doruri și suspine să dezbrac

Un gând ce te robește absolut
Îmbracă-mă în flori de liliac
Și dă-mi un trup măcar cu împrumut.

Pe pernă inima să mi-o desfac
Și dorurile toate ce-ai avut
Să le topesc si-apoi să le prefac
În dragostea curată ce-ai cerut.

Îmbracă-mă în flori de liliac.

de Gabriela Mimi Boroianu
05.02.2015

Citeste mai mult…

Neștiută

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 4, 2015 la 9:17

Te-ai născut într-o toamnă-n pădurea cu ulmiSub averse de ploaie ce se-mpotriveauRădăcina-ți purtai spre a cerului culmiCând în palme de zbor nume ploaie-ți puneau!Sub un cer mohorât de necazuri brăzdatAi crescut ca lumina din zorii de ziCu glas de izvoare și cuvântul curatJertfit ești iubirii să-i scrii poezii.M-am născut într-o vară ca o floare de crinCu un zâmbet suav cerul l-am răscolitȘi deodat' blestemat din albastru seninCerul a-ngenunchiat și în ploi m-a iubit.Eu am ochii rotunzi cu privirea de foc,Și umbre ce trec prin padurea de geneCu lumină de verde, trifoi de norocUnduire de salcă cu mersul alene...Margineam anotimpul când tu suspinaiȘi-am privit către tine cu-n zâmbet duiosȘi pe ramuri uscate tu frunze-ți creșteaiCa poeme de suflet cu iubirea prinos.Și de-atunci am rămas un izvor de cuvântCe-ți aduce lumina ca să poți înverziiCând spre cer să-l atingi răsfiri gânduri în vântNeștiută m-ascund, muza ta-n poezii!de Gabriela Mimi Boroianu04.02.2015

Citeste mai mult…

Mi-ai promis

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe februarie 3, 2015 la 10:07

Mi-ai promis nemurirea și mi-ai dat-o-ntr-un versCând pe cerul senin ai pictat viitorul.Și-nnodând gând cu gând lângă mine ai mersRisipind îndoieli ostoitu-mi-ai dorul.Dintr-o lume nebună picurând slăbiciuniAi făcut o clepsidră de cernut diminețiÎntr-o parte iubire într-o parte minciuniÎnsăilând în cuvinte vise dulci,frumuseți.Mi-ai promis primăveri cu livezi înfloriteCu ninsori de petale și cu cântec de cucMi-ai dat versuri de floare și poeme umbriteÎncălzite-n iubire de un soare năuc .Mi-ai promis că vei fi un izvor cristalinSetea mea de frumos s-o adape mereuEști mai mult când din vers umpli cupa cu vinȘi mă-beți cu un vis ce-ai furat unui zeu.de Gabriela Mimi Boroianu03.02.2015

Citeste mai mult…

N-am vrut decât...

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe ianuarie 30, 2015 la 23:00

N-am vrut sa fiu decât o mângâiereUn zâmbet răsărit la orizontSărutul ce-i pe buze-o adiereCe visele trezește-n gândul bont..N-am vrut să fiu decât geana speranțeiCe fâlfâie-n fiorii adormițiCând se prăvale muntele credințeiÎn haosul căscat de umilinți...N-am vrut decât să îți devin refugiuDin calea celor ce știu cum să sfâșieSă îți arăt că noaptea nu-i un giulgiuCă poate fi un vis, o bucurie.N-am vrut decât să-ți fiu un prieten bunLumina ce se-aprinde în cuvântDin când în când o vorbă să îți spunSă știi ca nu ești singur pe pământ!de Gabriela Mimi Boroianu30.01.2014

Citeste mai mult…