Postările lui Maria-Ileana Tănase (253)

Filtrează după

Briză de cerneală - Carte

Nu degeaba se spune despre Decembrie că este Luna Cadourilor! Anul acesta Moș Crăciun, puțin cam grăbit, mi-a purtat în desaga lui magică cea mai recentă apariție literară care-mi poartă semnătura. Un volum de versuri apărut la editura Betta, cu o prefață semnată de domnul Nicolae Georgescu iar pe coperta patru cuvântul domnului Dan Toma Dulciu.
Cu această ocazie vă doresc un Crăciun fericit și Sărbători de Iarnă cu sănătate, bucurii și multe împliniri sufletești! La mulți ani!
9946195695?profile=RESIZE_710x
Briză de cerneală
.
Deseori, în puterea nopţii,
găsesc o umbră ce tremură,
pe pereţii unui gând rănit
şi de fiecare dată,
pe buzele sălbăticite,
simt briză de cerneală...
Atunci, cărbunii nopţii
încep să creioneze pereţii
cu emoţia unui anotimp violet,
înrămat de zeul timp,
ce atârnă de cuiul unui vis.
Când zorii încătuşează noaptea,
umbra înfrigurată adoarme
ghemuită, în poala gândului,
până ce cuvintele se urzesc vers.
Aşteptarea s-a înnecat demult,
în largul mării cu peşti muţi...
Iubirea nerostită s-a preschimbat
in ocean planetar şi de atunci,
pe buze, simt briză de cerneală!
Citeste mai mult…

SUFLAREA TĂCERII

SUFLAREA TĂCERII
*
Nimic nu mai este la fel,
timpul s-a rătăcit,
prin punctele cardinale,
durerea stă prinsă
în butoniera vieții
și, tată, nu-ți mai aud,
nu îmi mai simți chemarea.
Privirea ta, o candelă
aprinsă-n mine, va lumina
cămările nopților insomniace,
va pansa dorul orfan
dintre cele două veșnicii.
Suflarea tăcerii se va afunda
într-o adâncă beznă
încremenită-ntr-un etern contur,
vegheat de îngeri, iar amintirea
ți-o voi caligrafia pe voaluri, triste
zmeie din cuvinte, ce străpung cerul.
*
24 Iunie 2020 - MIT
7816469298?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

GEOMETRIE NECONVENȚIONALĂ

GEOMETRIE NECONVENȚIONALĂ

Motto: Ca să poți visa îți trebuie o realitate - Ramona Müller

Au fost nopți când,
înfășurată în voaluri de vise,
subconștientul mi-a înapoiat
o voce, din liceu, ușor răgușită,
care striga catalogul...
Unele capitole din matematică,
mi-au dat mari dureri de cap,
poate dacă regina științelor
nu ar fi fost împărțită
în atâtea diviziuni
și ar fi rămas, generic,
doar ca geometrie în spațiu,
atunci, pe baza imaginației,
iubirea ar fi o piramidă.
Iar dacă neconvenționala
figură geometrică,
cu caracter prezumtiv
și în condiții neexprimate,
ar fi adevărată, în acest caz,
Piramida lui Keops
ar trece neobservată.

30 Mai 2020 -MIT
7140784262?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

ANOTIMPURILE...

ANOTIMPURILE...

Anotimpurile vor fi, totdeauna, patru,
dar rotația lor ne întoarce, ca un ecou,
la cel în care ne-am născut, un anotimp
cu memoria reavănă ce-și împrăștie
miresmele peste genele timpului, iar sub
pleoape harta amintirilor prinde contur.

Indiferent de freamătul gândurilor,
drumuri neîngăduite, cuvinte răstignite,
ritmul sufletului nu rătăcește anotimpul,
se va reinventa, mereu, într-o feciorelnică
primăvară, cu muguri de lumină,
în vreme ce trupul ruginie robă îmbracă.

Și mai știu că timpul, un designer hapsân,
va percepe doar un onorariu estetic;
alte fire albe și câte un rid expresiv,
semn de înțelepciune, pe obrazul pictat
de tainele vieții... iar când lutul va-nțepeni,
anotimpurile se vor roti în veșnicie.

25 Martie 2020 - MIT
6629249490?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

PANDEMIE-NMIRESMATĂ

PANDEMIE-NMIRESMATĂ

Printre crengi de salcâm se zbate vântul,
S-a îmbătat cu miresmele-i suave,
Florile parfumate primenesc pământul,
Iar pe-un ram o mierlă se-ntrece-n octave.

Vântu-și sfărâmă foșnirea printre crengi,
Ghirlandele anină ca-n zi de sărbătoare,
Un spectacol ce nu poți să-l respingi,
Dar pericolul de contaminare ,, e în floare".

Spaima molipsește și veșmintele vremii,
Pandemia-i chiriașa unui secol dezolant,
Miresmele suave pansează gândurile lumii,
Iar noua primăvară ține loc de adjuvant.

Pe pragul primăverii înfloresc salcâmii,
Ritmul anotimpului se modifică în călimară
Și chiar dacă, uneori, mai sunt pandemii,
De sub peniță încolțește, mereu, o primăvară.

20 Aprilie 2020

6426965871?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

AGAFIA DRĂGAN- Spinul din creier

AGAFIA DRĂGAN- Spinul din creier

5753607658?profile=RESIZE_710x

După o lungă perioadă de absență, cu mare durere, vin și vă dau o veste tristă. Agafia Drăgan ( Eugenia-Jana Drăgan) după o necruțătoare boală și o lungă suferință, ne-a părăsit. Din păcate, cu ,, Spinul din creier'' nu s-a mai putut face absolut nimic. Acolo, Sus în Cer, Agafia se va alătura și va recita ,, Doina vântului de seară'' în Cenaclul Îngerilor. Am cunoscut-o personal și ne-am întâlnit în două rânduri, ultima dată acum trei ani, când am petrecut două zile împreună. Țineam legătura cu ea , destul de rar, mai mult prin mesaje. La un moment dat am observat că nu mai răspunde, iar la 1mai 2020, după șase luni, am îndrăznit s-o sun. De la celălalt capăt, cineva mi-a dat vestea tristă despre boala necruțătoare. Dumnezeu s-o ierte și s-o așeze în rândul celor drepți.

SPINUL DIN CREIER

Noaptea, speriate de un cuvânt
pe care nu-l pot rosti,
gândurile se prind în horă
ciuleandră nebună,
Degeaba le închid poarta,
se strecoară
prin fiecare sincopă
și țipă împotriva mea
rătăcindu-mi somnul.
Să le astâmpăr
am să le așez pe fiecare la locul lor
ca într-un insectar
după importanță
fără să redeschid avalanșa îndoielilor,
cu spinul din creier.

DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ

Şoaptă tristă, văl de pară,
Seara-ncet în trup coboară,
Tremur de iluzii frânte,
Plâns de păsări să mă cânte.

Pe sub aripi de furtună,
Timpul ţărâna-mi adună.
Obosit gândul se pleacă,
Sfarmă clipa să nu treacă,

Peste vis, peste hotar,
Steie chiar şi cu amar.
În veşmânt de neagră iarbă,
Să mă duc nu-mi este grabă,

Unde vântul nu m-ajunge
Şi nici luna nu mă plânge.
Curgea-voi... să curg atunci
Prin izvoare pe sub lunci,

Pe sub fir de verde iarbă,
Nimeni de-am fost nu-ntreabă,
Doar corbii or bate clopot,
Peste mine-o cade ropot

Uitarea... uita-voi toate,
Clipele nu m-or socoate,
Nici în piatră nici în lemn,
N-oi avea de-atunci însemn.

Clocoti-voi clocoti
Când dorul se va roti,
În alt drag şi altă dragă,
Rostuind o lume-ntreagă.

Doina vântului de seară
Peste mine-o curge iară.
.

Citeste mai mult…

LUMINA SOLEMNĂ

LUMINA SOLEMNĂ

Străbătând mereu labirintul
necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.

Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile povești de iubire,
o prelungire nefirească a unor
vremelnice speranțe fără hărți.

Precum gândurile împenate,
în fiecare zi zburăm cu timpul,
plutim ca frunzele-ntomnate,
ne dezgolim ca și copacii,
ne risipim prin dimensiuni astrale,
până la contopire cu lumina solemnă.

27 Septembrie 2019 - MIT

3996310979?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

NESFÂRȘITA ÎNMUGURIRE

NESFÂRȘITA ÎNMUGURIRE

Prin lut, foșnește
de mult a toamnă,
iar uneori simt sufletul
cuprins de împovărarea
drumurilor străbătute,
doar prin gânduri
și însuflețite pe hârtie.
Sub pleoape,
se amestecă anotimpuri
ce-și împrumută obsesiv
aceeași morganică poveste,
când se întorc ecouri
ce iscă furtuni sau
oaze de liniște interioară.
Din lutul invadat
de nesfârșita înmugurire,
a verdelui din suflet,
lăstăresc cuvintele,
iar timpul răbdător
zidește meticulos veșnicii.

28 Octombrie 2019 - MIT
3766451273?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

CUVINTELE TĂCERII

CUVINTELE TĂCERII

Într-o lume contaminată de minciună,
de cele mai multe ori tăcerea nu reușește
să treacă vama, pe motiv că pașaportul
i-a expirat... ignorată, neînțeleasă,
mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia
gândurilor rănite care refuză să fie oropsite
și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată.
Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată
sunt antidotul pentru a suplini o comă socială.

Dar pentru tăcerea care urlă, nu există
vacanță, unitate de măsură și nu mereu
înțelesul tăcerii celorlalți poate fi dezbrăcat,
iar atunci când propriile tăceri ne asurzesc,
în sertarele minții gândurile se aprind,
tăcerile inflamate își primesc drepturile,
cuvintele se rostuiesc și răspunsurile înfloresc.
Când pe tipsia timpului găsim adevăru-njunghiat,
nu întotdeauna, misterele sunt binefăcătoare.

4 Octombrie 2019 - MIT

3679975335?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

CAUTERIZARE

CAUTERIZARE

Soarele mi-a zâmbit, din nou, din ferestră
semn că, ziua se anunță una aleasă;
ca un tabiet, trag de perdeaua dimineții,
las razele să cauterizeze mucegaiul
ce-a cuprins multele întrebări încărunțite.
De niciunde, o umbră flămândă se întoarce,
ca un ecou, și fără să stea, fără să plece 
își plimbă silueta peste întrebările umezite 
de ploile vieții, mângâie tăcerile pătrunse
de sporii neputinței... colonii de ciuperci.
Pentru sănătatea cuvintelor, rodnice de iubire,
lumina penetrează filamentele parazite,
cauterizează mucegaiul, tăcerile respiră,
iar din întrebările oropsite îmbobocesc,
ca răspunsuri, flori de versuri presărate 
pe drumul fără de întoarcere, cândva prezis.

10 August 2019 - MIT

3555496768?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

SIMFONIA PLOII

SIMFONIA PLOII

Cerul e sugrumat iarăși de nori,
Zarea s-a preschimbat în vatră,
Vântul nu este chip să-l ignori,
Iar picurii sunt duri ca și-o piatră.

Norii parcă-s cirezi nestăpânite
Alergând prin aerul rarefiat, ridat,
Ploaia bate sacadat din copite,
Pământul, din nou, e dezmierdat.

Ropotul ploii se destramă în note,
Portativul hidrologic prinde contur,
Picurii săltăreții se-ntrec în chiote,
Iar apele împânzesc totu-mprejur.

Norii-și varsă amarul până la fund,
În pâlnia cerului, fără de dușmănie,
Murmurul picurilor e tot mai profund
Și ploaia metamorfozată în simfonie.

12 Iulie 2019 - MIT
( Pictura: PLOAIA - Carolina Ocinschi Gogalniceanu )
3405084967?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

ANOTIMPURI ESTOMPATE

ANOTIMPURI ESTOMPATE

Umbra nenumăratelor anotimpuri
estompate mângâie coama
nopților înșeuate de stele,
răbdătoare caută, prin poala cerului, 
o constelație fermecată.
Înfășurată-n secunde veștejite,
îmbrățișează drumul de poveste,
străpunge doliul nopților învăpăiate,
caută strânsoarea unei amintiri
ca din scânteirea gândurilor
cuvintele să se poată rosti rotund
iar curcubeiele să-mpodobească
nestingherite cerul din călimară.
Doar timpul a slujit în biserica tăcerii,
a tămâiat umbra multor anotimpuri,
cu conturul șters, a aprins lumânări 
din ceară de vers, iar poezia a fost
singurul acatist citit peste murmurul
clipelor orfane... neîmblânzite.
Dar dincolo de orice delimitare
lipsa-ți de fairplay s-a suprapus
și-a îmbrăcat, precum o mănușă, 
muțenia cuvintelor nerostite.

24 Iunie 2019 - MIT
3277358983?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

ȘEVALETUL VERII

ȘEVALETUL VERII

Șevaletul verii, din nou, e-nsângerat,
Văpăile-nmiresmate iar l-au colorat,
Florile purpurii dogoresc pământul
Și-n cupe de borangic îmbată vântul.

Florile de mac aprind șevaletul verii,
Apoi zăduful se stinge pe pragul serii,
Tulpinele pufoase unduiesc în zare
Și-n măciulii ascund o lume de visare.

Purpuriile flori însângerează câmpul,
Ce pigmentează întreg anotimpul;
Dar vara întârzie-n metamorfozare,
Până ce capsulele se coc la soare.

Vară, cu petale de mac drept strai,
Verdele frunzelor șoptește mai-stai!
Chiar dacă pașii ți s-au dogorit,
Balul anotimpului încă nu s-a sfârșit.

7 Iulie 2019 - MIT
3204620443?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

DESTINE ÎNCRUCIȘATE

DESTINE ÎNCRUCIȘATE

Nu mai dor, defel, dorurile rănite,
Amintirea înflorește, doar în vis,
Amurgurile încolțesc neprihănite,
Iar gândurile evadează prin scris.

Trupul de poveste a găsit iertarea,
Sub semnul de-ntrebare sacrificat,
Neînțeleasă se așterne și uitarea,
Peste amintirea fără de predicat.

Iarba uitării va năpădi printre noi,
Roua pământului udând necuvinte,
Emoțiile vor dospi ca văratece ploi,
Dar tăcerea va săpa alte morminte.

Necuvintele vor împrejmui veșnicia,
Ce-a îngropat sufletele-mbrățișate,
Iar alfabetul își va permite dărnicia,
Să tămâieze destinele încrucișate.

29 Martie 2019 - MIT
2858468809?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…

DORURI PROHIBITE

DORURI PROHIBITE

Pe frânghii de lumină 
Luna pendulează frenetic,
își vântură razele
peste întunericul sălbatic;
cenușa gândurilor arse 
coboară, prin porii tristeții,
până în colțul genelor
sufocându-mi privirea.

Zarea se preschimbă-n 
negru deșert, peste care
Luna-și scutură franjurii aurii, 
sfâșiind doliul ce-a cuprins
umerii unui gând, eliberând
umbra cuvintelor nespuse
și la tiparul nopții se pârjolesc,
ca poeme, doruri prohibite!

12 Martie 2019 - MIT

2643053410?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

LUNĂ PLINĂ ÎN PRIER

LUNĂ PLINĂ ÎN PRIER

Luna s-a-mplinit, din nou, în Prier,
Universul ne-a oferit un alt cadou,
Semnul Balanței și l-a prins colier,
Iar bolta a devenit ring de tangou.

Luna și-a despletit trena din raze
Și condurii i-a luat dintr-o poveste,
Stelele s-au întrecut prin aplauze,
Iar noaptea s-a depănat fără veste.

Până când zorii s-au dezmeticit,
Luna s-a înfoiat pe bolta-nstelată,
Crinolina-i din raze s-a împleticit
Și pe pași târșâiți s-a stins îndată.

Luna Plină s-a ridicat iarăși pe cer,
Sub semnul Balanței, a două oară,
Un fenomen astral, mister și reper
Ce echilibrează balanța interioară.

19 Aprilie 2019 - MIT

2093038022?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

MUGURI DE TĂCERE

MUGURI DE TĂCERE

Nopțile mă întâmpină,
demult, cu brațele-nghețate
și prin bezna cenușie,
scâncesc clipele orfane, 
se târăsc alene, orbecăiesc 
înfășurate-n fâșii de suflet,
către încheietura mâinii
cuprinsă de grafospasm.
Dinspre foișorul unui anotimp
răzbat acorduri de Vivaldi, 
inundă câmpia minții... doar
umbra gândurilor, zâmbitoare,
mă sărută, mă mai răsfață, 
ca o ploaie de vară, până când
din panglici de curcubeie, 
dimineața își împletește cosiță,
iar din sufletul-poveste plesnesc, 
ca versuri, muguri de tăcere.

10 Martie 2019 - MIT

1996687192?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

PE UN CORN DE LUNĂ NOUĂ

PE UN CORN DE LUNĂ NOUĂ

Pe un corn de Lună Nouă,
Un leagăn am agățat
Și-ntre brațele-amândouă,
Spre astre m-am înălțat.

Nu am teamă dacă plouă,
Dar norii s-au denunțat,
Cerul s-a-mpărțit în două,
Fulgerul s-a descălțat.

Bolta e un câmp cu rouă,
Ploaia cade cadențat,
Picurii parcă sunt ouă,
Norii toți au melițat.

Peste corn de Lună Nouă,
Nouarul s-a dezmățat,
Ne-a-mbăiat pe-amândouă,
Niciun strop nu ne-a cruțat.

Dar cât ai spune una-două,
Ceru-ntreg s-a curățat,
Vremea și-a pus haină nouă
Și doamna iar m-a răsfățat.

5 Aprilie 2019- MIT
1806809301?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

FLORI DIN NECUVINTE

FLORI DIN NECUVINTE

Cu flori din necuvinte
Ai parfumat neuitarea,
Fără să știi, dinainte,
Cât doare exaltarea.

La umbra necuvintelor
Ți-ai găsit alinarea,
Chiar dacă dorințelor
Le-ai aprins lumânarea.

Amintirea a tot declinat, 
Necuvintele prin poezie
Și m-am trezit inopinat,
C-am devenit legendă vie.

Din rădăcina unui gând
Îți cresc mereu, necuvinte,
Lăstarii suavi neajungând
S-acopere aducerile-aminte.

21 Martie 2019 - MIT

1568106222?profile=RESIZE_710x

Citeste mai mult…

CONCURS APOLLON

CONCURS APOLLON
 ( Acrostih)

Creionez munți de gânduri pe-ai nopții pereți,

Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,
Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului
Captivă-ntre dunele viselor și tăcerea aurie
Ursită s-ajungă răstignită pe roata timpului
Ruginit prin anotimpurile vitregite de razele

Soarelui ce ne-au încălzit odată, nemurirea.
 
 
 

Amurgurile-s rănite de zădărnicia așteptării,
Pașii minții rătăcesc pe drum osândit dorință,
Obositor urcuș când tăcerea merge-n baston
Lustruit cu postavul neputinței prins în buzele
Lacome ale nopților oblojite de lira lui Apollon;
Osana adusă iubirii, ridicată la rang de Artă,

Nobilă lumină, podoabă pe umerii destinului.
*
26 Ianuarie 2018 - MIT 
*
( Poezia a fost scrisă pentru Concursul Apollon )
1061264610?profile=RESIZE_710x
Citeste mai mult…
-->