Prin lut, foșnește
de mult a toamnă,
iar uneori simt sufletul
cuprins de împovărarea
drumurilor străbătute,
doar prin gânduri
și însuflețite pe hârtie.
Sub pleoape,
se amestecă anotimpuri
ce-și împrumută obsesiv
aceeași morganică poveste,
când se întorc ecouri
ce iscă furtuni sau
oaze de liniște interioară.
Din lutul invadat
de nesfârșita înmugurire,
a verdelui din suflet,
lăstăresc cuvintele,
iar timpul răbdător
zidește meticulos veșnicii.
28 Octombrie 2019 - MIT
Comentarii
"Din lutul invadat
de nesfârșita înmugurire,
a verdelui din suflet,
lăstăresc cuvintele,
iar timpul răbdător
zidește meticulos veșnicii."
Ce frumos! Mi-a rămas în suflet și în minte, cu parfum de veșnicie. Felicitări și gând ales din partea mea!
Superbe versuri...Felicitări!