Acuma… eu ce să zic.

  E drept că mulți din amicii mei ajung, involuntar, să fie eroi prin povestiri de-ale mele ba, chiar mai mult, unii se regăsesc sau sunt identificați în astfel de posturi.

  Mă sună unul din ei și-mi spune cum că un amic de-al lui din Canada a citit o snoavă de-a mea în care făceam referire la domnia sa.

  ─ Și care să fie, frăsinel? Că am producție…!

  ─ Aia!

  ”Ixtl mai trase o tușă, tușa finală, și-apoi își privi satisfăcut lucrarea. Reperase acest loc mai demult, din adolescență, dar abia acum, la maturitate, se încumetă la o asemenea manoperă uriașă. Era o adevărată capodoperă: Bine ancorată pe marginile râpei cele adânci plasa se prezenta ca o capcană mortală, un viitor corn al abundenței pentru el și familia-i numeroasă. Se așeză în colțul de pândă și, în așteptarea prăzii, începu să picotească. O zdruncinătură cumplită mai că-l aruncă după plasă. Se apucă disperat de un colț și, încă buimac de somn, răcni:

  – Aviație inamică! Culcat! Atențiune! Atac cu gazeeee! Realiză că și-a uitat masca acasă așa că începu să respire din sacii alveolari. Holbă cele două perechi de ochi încercând să vadă, în întunericul care, brusc, se lăsase, de unde vine pericolul. Ceva, o masa uriașă, obturase râpa cea adâncă și, de-acolo porniseră loviturile de artilerie, dar și mârșavul atac cu gaze a la Ypres, prezent în memoria lui genetică. Ixtl nu era un laș. Ieși, așadar, curajos din colțul de pândă decis să-și înfrunte noul și misteriosul inamic. Avansă prudent descoperind, cu strângere de inimă că lucrarea sa, în care pusese atât de mult suflet, efort și migală, era praf.

  O ură adâncă se porni în sufletul său: Așa ceva nu se face. Munca trebuie respectată. Pipăi cu cele două brațe anterioare suprafața care obturase râpa: Carne, dom’le! O masa imensă de carne. Mai că nu-i venea să creadă. Era peste putința de imaginație, intra în domeniul SF. Își frecă atent chelicerele, își verifică glanda veninoasă descoperind că-i plină apoi, cu o satisfacție intrinsecă, înfipse acul în carne și pompă tot veninul cu un geamăt orgasmic de plăcere.

  Ion sari, curentat, de pe budă și se apucă de buca dreaptă: Ce naiba?

  Cătă cu privirea și descoperi un păianjen mare cât 50 de bani care-l privea fioros prin cei patru ochi albăstrii:

  – Ăsta-i locul meu de vânătoare!

  – Ba-i locul unde mă c… eu! Protestă Ion. Ptiu, dihanie!

  Ixtl se feri, artistic, de scuipat și, înfoindu-și toți perii, sari la atac. Ion, care mai era și lejer arachnofobic, când văzu dihania sărind spre el cu toate ghearele desfăcute, țipă:

  – Au, mama! Și-o luă la fugă, rușinos dar sănătos, uitând să se mai șteargă la dos.

  În urma lui, Ixtl patrula victorios pe câmpul de luptă nu fără a medita cu glas tare:

  – Categoric trebuie să-mi schimb locul de vânătoare. Norocul nu trebuie forțat de prea multe ori!”

  ─ Bine, bine, și pe unde te regăsești tu în povestioara asta? Îl întreb nedumerit.

  ─ Cum, unde? Canadianu’ zice că-i evident, că numa’ eu stau mereu de-l mușc de c… pe inginer, adică pe tine… Adică ce-s eu, arahidă?!

  Tușesc, discret, în barbă:

  ─ Acuma… e ceva… asemănări, cu arahida, după forma capului, știi… mătreața îi ca sarea, curge din abundență…

  ─ Ce bâigui acolo?

  ─ Ziceam că să fii mândru. Uite ce caracterizare frumoasă ți-am făcut: muncitor, familist, curajos, ce dacă stai într-o budă, de să c… toți în ea, cu așa curiculum vitae ajungi departe!

                                                                                      ***

Doctorul desena oi, cel puțin asta credea el, căci cercurile înțepate de patru linii puteau reprezenta orice altceva.

− Încă două și-adorm aici, mormăi și ridică privirea către pendula din colț. Îi trecut de ora zece și nici un client.

Se auzi clopoțelul de la intrare și apoi o discuție în sotto voce între asistenta lui și un client, bărbat după voce. Prospero mototoli reflex coala de hârtie, mai aranjă câte ceva pe birou și-și luă o postură mai impunătoare.

Se auzi un ciocănit timid.

− Intrați! exclamă cam teatral doctorul, dar se relaxă căci clientul era un tânăr adolescent, aproape doar un băiat. 

− Stai jos, stai jos. Nu cred că te-am mai văzut pe aici, nu?

− Nu, nu, a răspuns tânărul.

− Acomodează-te. De ce nu-mi spui problema? întrebă Prospero cu blândețe.

Băiatul s-a așezat pe marginea scaunului.

− Este doar asta, știți, am probleme...

− Hmm. Poți descrie problema? Prospero se apropie de masa de examinare și își deschise geanta. A început să pună pe masă unele instrumente de diagnostic și tratament. Constatase că mulți dintre clienții săi erau mai deschiși dacă nu-i privea, nu-i obliga să-i întâlnească ochii. Așezarea instrumentelor era un mod suficient de plauzibil pentru a-și concentra privirea în altă parte timp ce clientul urmărind pedanta acțiune se detașa din starea de angoasă, anamneza decurgând apoi mai satisfăcător. De asemenea, ar putea avea nevoie de unele instrumente.

− Păi, parcă am fost afectat, știți, de vrăji amețitoare.

Prospero se întoarse. Copilul roșise.

− Vrăji amețitoare, zici? Prospero își mângâie barba. Nu simțea cu adevărat nevoia asta, dar oamenii păreau a se aștepta ca el să o facă, păreau să obțină o stare de relaxare din aceasta. Foarte rău!

− Da, uneori. Adică, câte odată mă ia cu fierbințeli și trebuie neapărat să mă țin de ceva ca să nu cad. Altă dată a trebuit să mă întind pe podea până când mi-a trecut.

− Îhî! Doctorul făcu un gest evocator, întinzând o mână cu palma deschisă spre cer. Tinerețe... Și alte probleme?

− Cred că sunt vrăjit. Și, ooo, vocea îi deveni o șoaptă: trag vânturi amețitoare.

Of, copii ăștia nu se schimbă niciodată, șopti în barbă Prospero, apoi cu glas tare: Ia arată-o! Oh! Și ai folosit-o?

− Da. Nu mi-a mai dat niciodată probleme.

− Îți spun eu cum facem. Doar arată-mi. Nu spune cuvintele, ci arată-mi cum o ții.

Copilul a ridicat din umeri, dar a făcut așa cum i s-a cerut.

− OK, cred că văd necazul, spuse Prospero, mângâindu-și din nou barba. S-a prefăcut că se mai gândește la această problemă. Și-a pocnit tacticos degetele... Da, suficient, cred că m-am edificat. O ții greșit!

− Ce vrei să spuneți, unde greșesc?

− Ai apucat-o greșit. Vezi?

− Deci ar trebui așa?

− Exact!

Tânărul și-a lins buzele, roșind și mai tare. Domnule. Este destul de jenant...

− Nu te mai gândi la asta, spuse Prospero. Primesc cazuri ca asta tot timpul.

− Într-adevăr? Mai vin și alții cu această problemă? Nu este chiar așa de ciudat?

− Oh, da. Tot timpul. Nu este deloc neobișnuit. Doctorul zâmbi subțire: Mai ales cu cei mai tineri, cu mai puțină ... experiență.

Copilul dădu din cap.

− Unii pun un pic de vopsea pe vârf, așa că își vor aminti, a spus Prospero. Alții folosesc doar o pată de lac de unghii sau altceva. Legați o panglică, eventual. Și niciuna dintre acestea nu va afecta performanța, așa că nu vă faceți griji pentru asta.

− Oh, mulțumesc, spuse băiatul, mulțumesc mult!

− Eh, mult succes, spuse doctorul. Și, poți plăti la Eiia, la recepție.

Când, în sfârșit, tânărul a părăsit cabinetul, Prospero a ieșit din biroul său și a intrat minuscula sală de triaj.

− Doar o sumă simbolică, nu? a întrebat-o pe Eiia. Trebuie să avem înțelegere pentru copil.

Eiia chicoti:

− Absolut înduioșător. Nici măcar nu știa să-și țină bagheta! Spuse ea. Își făcea singur vrăji asupra lui și se văita de amețeli, leșinuri și pârțuri magice. Îți vine să crezi?

Prospero rânji:

− Ei, hai... spuse el. Nu este chiar atât de ciudat. De fapt, nu este primul caz pe care l-am văzut.

− Într-adevăr? întrebă Eiia. Asta trebuie să fi fost înainte de a veni aici să lucrez aici! Cine era?

Prospero zâmbi subțire:

− Prefer să nu vorbesc despre asta, și ieși pe ușa pe care scria cu caractere înflorate:

                                                     Prospero, the best Doctor of Sorcerers.

                                                                                           ***

Undeva, cândva spre sfârșitul anilor ’80.

Robert se avântă în biroul editorului său cu curajul unui motan care se aventurează într-o cușcă cu lei.

− John?

− Intră, intră! Ia loc.

− Am primit mesajul. Care sunt veștile proaste?

− De ce presupui c-ar fi vreo veste proastă? întrebă John.

− Am oarece experiență la chestii d’astea, rânji Robert așezându-se pe un colț de scaun. Un editor nu convocă un scriitor pentru o întâlnire urgentă, la mai puțin de o săptămână după ce a predat un nou manuscris, doar pentru a spune cât de mult i-a plăcut. Deci, ce este, John? Pentru supraviețuirea turmei de oi albe va fi sacrificat mielul născut negru? Sau sunt câinele care mănâncă găini și voi fi dat la hingheri? 

− Relaxează-te, spuse John. Nici măcar, deși ai fost foarte plastic în exprimare. Am citit cartea și conține în mare parte lucruri bune. Am vrut doar să discutăm despre câteva schimbări minore care ar face ca povestea să fie ceva mai realistă.

Robert s-a așezat mai adânc în scaun. 

− Realistă? E un sefe de aventură, cu nave spațiale mai rapide decât lumina și pistoale cu laser... 

− Am înțeles asta, a spus John. După cum știi, Robert, fantezia spațială este mai în vogă ca niciodată. Este vorba despre chestii mici, câteva detalii din acest univers fictiv care ar putea fi cu adevărat definitivate. Cititorii de astăzi sunt mai sofisticați. Ei vor ca totul să aibă un sens logic.

− OK! Capisco! Ce fel de detalii?

− Să luăm, pentru început, aceste, hmmm! manatee spațiale carnivore...

− Ce-i cu ele?

− Ce nu le-ai zis și tu foci, știa lumea despre ce-i vorba.

− Psihologic nu pot aplica termenul de carnivor peste cel de focă. Toate lumea le știe că sunt grăsuțe, drăguțe, și au mustăți. Nu merge. Ș-apoi, manatee sună așa... mai exotic.

− Și-atunci, ai dat-o-n bară. Manateele nu sunt carnivore, mănâncă plante acvatice, vreo cincizeci de kile pe zi, de-aia le și zice vaci de mare...

Robert a procesat asta câteva secunde.

− Dar ale mele sunt manatee spațiale, declară el.

− Atunci ar trebui să mănânce alge spațiale. Căci că nu există destule puicuțe fierbinți în costume spațiale sexi, disponibile în ecosistem, pentru ca manateele astea spațiale ale tale să evolueze în prădători.

− Mda! Rătăci cu privirea pe tavan, apoi scoțându-și pixul și carnețelul mâzgăli cu furie câteva secunde. Văd, spuse într-un sfârșit Robert. Am o soluție ușoară. Le pot schimba într-un rechin spațial. Care a evoluat hrănindu-se cu manateele spațiale, dar nu va renunța la o gustare ocazională de, cum le ziceai: „Puicuțe fierbinți în costume spațiale sexi”?

− Bine, spuse John. Dar acest lucru mă aduce în următorul meu punct...

− Rechinii spațiali?

− Nu. Costumele spațiale Skimpy. Cine în toată lumea asta ar proiecta un costum spațial pentru modă în loc de utilitate?

− Hei, dar asta nu mai e vina mea, a răspuns Robert. De ani de zile tot puneți poze cu femei sexi în costume spațiale sumare pe coperțile cărților mele. Încerc doar să rămân consecvent.

− Touch! Nu pot să te contrazic: sexul se vinde! Nici pe tine, nici măcar pe șeful departamentului de artă. Să trecem... scrută cu privirea printre notele de pe birou: Așaa, ar mai fi planeta-junglă care orbitează Epsilon Indi.

− Cea cu baza piraților, da. Ce e în neregulă cu ea?

− În afară de faptul că nici o planetă locuibilă nu poate avea un singur climat? Epsilon Indi este o stea de tip K, mai rece decât soarele nostru. Și, din moment ce planeta acoperită cu junglă este descrisă ca fiind, John își consultă notițele: a șaptea de la soare, ar trebui să fie, oricum ai lua-o, mult prea rece pentru a susține vegetație, de orice fel.

− Îhâ! Văd. Robert își răsuci gâtul pentru a arunca o privire la notele editorului său. Mai ai multe de-astea?

John avea vreo douăsprezece pagini scrise meticulos cu pixul.

− De ce să nu iau acea listă acasă și să lucrez la unele retușări, spuse Robert. Sunt sigur că pot rezolva lucrurile până la sfârșitul săptămânii.

− Perfect, a răspuns John și i-a înmânat ciornele.

− Știi, a spus Robert în timp ce se ridica, tot ceea ce ne putem imagina este real. Poate, chiar acum, niște pirați spațiali vânează manatee carnivore prin nebuloasa Lirei, le ascund pe Epsilon Indi pentru a le vinde apoi prin contrabandă chiar aici, pe Pământ.

John chicoti.

− Păcat că nu poate fi adevărat. Oricum sună mult mai interesant decât viața reală.

− Tocmai de aceea, oamenii cumpără spaceopera, a răspuns întristat Robert. Apoi și-a luat la revedere și a ieșit.

Robert luă liftul până la ultimul etaj. Atent, pentru a nu fi zărit de vreo careva, urcă cele câteva trepte spre acoperiș și atinse ușa care se deschise scârțâind ușor.

− E din ce în ce mai greu cu oamenii ăștia, mormăi în barbă uitându-se la ceas: era aproape cinci. Își verifică bila de cristal. Aceasta prezise furtuni magnetice intense în norul lui Oort și o atenționare: dragonii din nebuloasa Crabului ieșeau din hibernare. Refăcu traseul de zbor, apoi luă mătura sprijinită de hornul central, o încălecă și decolă într-o jerbă de lumină.

În urma lui, vântul mai aduse o șoaptă:

Cred c-am să mă mut cu serviciul pe Zeta Reticuli!

***

Cândva îmi propusesem să-mi păstrez amintirile vii, chiar creasem o încăpere specială pentru acest scop, într-un colțișor de creier – o denumisem camera violet, poate pentru că dacă adaugi un „n” obții violent, căci era multă violență acolo, dar nu în sensul comun ci doar acela al trăirilor care erau (iată un cuvânt mai bun) aprige.

De pildă: când am făcut prima oară sex cu Doinița.

Aveam un loc secret, pe care-l descoperisem într-una din rătăcirile mele, când luasem urma unui câine. Era, în fapt, o cățea care mă fixase cu niște ochi mari așteptând un răspuns în privirea mea, iar atunci când l-a primit a început să alerge. Am urmat-o, mai întâi la pas, apoi alergând, și ea se oprea un pic, doar un pic, întorcând capul să vadă dacă o urmez și-apoi iar alerga... Am trecut peste un pod dărâmat peste albia secată a râului, care-și mutase cursul urmare unei îndiguiri, ne-am strecurat printr-un desiș de arbuști de salcâm, și-am ajuns pe o creastă, ratată de cupele excavatoarelor, care se termina, abrupt, în cursul nou al râului. Într-un colț al acestui petec de pământ acoperit cu iarbă, într-o scorbură putredă am găsit patru pui de câine care scheunau încet. Erau pe moarte pentru că mama lor rămăsese stearpă.

Doinița era în călduri. Se vedea asta după cum se împingea cu Muntele lui Venus în colțul băncii, cum își desfăcea picioarele arătându-ne chiloții...

Emana o sexualitate profundă, ațâțătoare, prin felul galeș în care ne privea cu ochi sclipitori, provocatori, în zâmbetul fără urmă de echivoc. Nu s-a lăsat rugată mult, un cadou cu chiloței colorați a tranșat chestiunea.

Iat-o acum, în locul meu secret, răsucindu-se pe-un picior, cu o mână ținându-și pălărioara, iar cu cealaltă descriind volute în aerul imponderabil, apoi dezbrăcându-se, căderea lunară a rochiei ei pe iarba mea, în spațiul meu vital, pielea ei brună lucind pervers sub un soare torid de iulie. Mă mai văd pe mine, cum aproape tremurând îmi dau jos slipul expunând un penis roșu, aproape vânăt în excitarea lui, și spaima, bruscă, din privirea ei.

Iat-o acceptând, cu un fior ce i-a zguduit trupul, noua ei condiție, și zâmbetul, acel zâmbet galeș, aproape sfios, dar atât de diferit, de parșiv, aproape obscen, al ochilor ei care nu-și dezlipeau privirea de pe membrul meu erect.

Uite-ne pe amândoi cum ne apropiem unul de altul, vibrând ca două corzi întinse prea tare, pentru a ne sfârși unul în altul.

Geamătul ei mic, ochii strânși și buzele strâmbe, horcăitul gâlgâit ce a ieșit din gâtul meu, atunci, și privirea stăpânitoare cu care mi-am privit femeia.

Erau toate acolo, în încăperea mea specială, privirea ei atunci când a deschis ochii și, ridicând capul, mi-a sorbit lacrima din colțul ochilor, stârnirea de vânt ce ne-a stins fierbințeala trupurilor, și buzele fremătătoare, mirosul de iarbă strivită, cintezoiul care-și chema iubirea din pâlcul de salcâmi, și geamătul ei gutural, zbaterea șoldurilor ei, eu explodând apoteotic și-apoi, liniștea, ireală.

Erau acolo toate atunci când am trecut ultima oară.

Acum, constat că a mai rămas doar lista.

The Chang’e-4 mission, the fourth installment in the Chinese Lunar Exploration Program, has made some significant achievements since it launched in December of 2018. In January of 2019, the mission lander and its Yutu 2 (Jade Rabbit 2) rover became the first robotic explorers to achieve a soft landing on the far side of the Moon. Around the same time, it became the first mission to grow plants on the Moon (with mixed results).

In the latest development, the Netherlands-China Low Frequency Explorer (NCLE) commenced operations after a year of orbiting the Moon. This instrument was mounted on the Queqiao communications satellite and consists of three 5-meter (16.4 ft) long monopole antennas that are sensitive to radio frequencies in the 80 kHz – 80 MHz range. With this instrument now active, Chang’e-4 has now entered into the next phase of its mission.

The radio observatory is the result of collaboration between the Netherlands Institute for Radio Astronomy (ASTRON) and the China National Space Agency (CNSA). ASTRON has a long history of conducting radio astronomy, which includes the operation of one of the largest radio telescopes in the world – the Westerbork Synthesis Radio Telescope (WSRT), which is also part of the European Very Long Baseline Interferometry Network (EVN).

The NCLE is the first observatory built by the Netherlands and China to conduct radio astronomy experiments while orbiting on the far side of the Moon. This location is considered ideal for such experiments since it is removed from any terrestrial radio interference. It is for this reason that Queqiao has had to act as a communications relay with the Chang’e-4 mission since radio signals cannot reach the far side of the Moon directly.

While the NCLE is capable of mounting multiple forms of scientific research, its main purpose is to conduct groundbreaking experiments in radio astronomy. Particularly, the NCLE will gather data in the 21-cm (8.25 inch) emission range, which corresponds with the earliest periods in cosmic history.

These are otherwise known as the Dark Ages and Cosmic Dawn, which have previously been inaccessible to astronomers. By examining light from the earliest periods of the Universe, astronomers will finally be able to answer some of the most enduring questions about the Universe. These include when the first stars and galaxies formed, as well as the influence of Dark Matter and Dark Energy on cosmic evolution.

Until now, the Queqiao satellite was primarily a communications relay between the lander and rover and mission controllers on Earth. But with the primary goals of the Chang’e-4 mission now achieved, the China National Space Agency (CNSA) has entered into the next phase of operations, which is to operate a radio observatory on the far side of the Moon.

As Marc Klein Wolt, the Managing Director of the Radboud Radio Lab and leader of the Dutch team, expressed:

“Our contribution to the Chinese Chang’e 4 mission has now increased tremendously. We have the opportunity to perform our observations during the fourteen-day-long night behind the moon, which is much longer than was originally the idea. The moon night is ours, now.“

The unfolding of the antennas is the culmination of three years of hard work and the demonstration of this technology is expected to pave the way for new opportunities for radio instruments in space. In addition to scientists with ASTRON and the CNSA, there is no shortage of people around the world who are eagerly awaiting the NCLE’s first radio measurements.

Professor Heino Falcke, the chair of astrophysics and radio astronomy at Radboud University, is also the scientific leader of the Dutch-Chinese radio telescope. As he explained:

“We are finally in business and have a radio-astronomy instrument of Dutch origin in space. The team has worked incredibly hard, and the first data will reveal how well the instrument truly performs.”

The deployment of the instrument was meant to happen sooner and the year-long wait behind the Moon is believed to have had an effect on the antennas. Initially, the antennas unfolded smoothly but the progress became increasingly sluggish as time went on. As a result, the team decided to collect data first from the partially-deployed antennas first and may decide to unfold them further later.

At their current, shorter deployment, the instrument is sensitive to signals from roughly 13 billion years ago – aka. about 800 million years after the Big Bang. Once the antennas are unfolded to their full length, they will be able to capture signals from just after the Big Bang. This will allow astronomers to see the first stars being born and star clusters coming together to form the very first galaxies.

The first light in the Universe and the answers to some of the most profound questions will finally be accessible!

Acum există un radiotelescop operațional pe partea îndepărtată a Lunii

Misiunea Chang’e-4 , a patra tranșă din Programul chinez de explorare lunară, a realizat câteva realizări semnificative de la lansarea sa în decembrie 2018. În luna ianuarie 2019, misiunea a debarcat și roverul său Yutu 2 (Jade Rabbit 2) ce, împreună cu predecesorul, au devenit primii exploratori robotici care au realizat o aterizare reușită pe partea nevăzută a Lunii. De asemenea, a devenit prima misiune care a cultivat plante pe Lună (cu rezultate controversate).

De asemenea, Netherlands-China Low Frequency Explorer  (NCLE) a început operațiunile de activare după un an de orbitare a Lunii. Acest instrument a fost montat pe satelitul de comunicații Queqiao și este format din trei antene monopole lungi de 5 metri (16,4 ft) care sunt sensibile la frecvențele radio din intervalul 80 kHz – 80 MHz. Cu acest instrument activ acum, Chang’e-4 a intrat acum în următoarea fază a misiunii sale.

Observatorul radio este rezultatul colaborării dintre Institutul olandez de radio-astronomie (ASTRON) și Agenția Națională Spațială din China (CNSA). ASTRON are o mare expertiză în radio astronomie, care include funcționarea unuia dintre cele mai mari radiotelescoape din lume – Westerbork Synthesis Radio Telescope  (WSRT), care face parte, de asemenea, din European Very Long Baseline Interferometry Network  (EVN).

NCLE este primul observator construit de Olanda și China pentru a efectua experimente de radio-astronomie în timp ce orbitează partea nevăzută a Lunii. Această locație este considerată ideală pentru astfel de experimente, deoarece este îndepărtată de orice interferență radio terestră. Din acest motiv, Queqiao a trebuit să acționeze ca un releu de comunicații cu misiunea Chang -’4-4, deoarece semnalele radio nu pot ajunge direct în partea îndepărtată a Lunii.

Deși NCLE este capabil să efectueze o gamă largă de cercetări științifice, scopul său principal este de a efectua experimente inovatoare în radio astronomie.  NCLE va avea ca prioritate strângerea de date privind  emisiile radio din banda de 21 cm (8,25 inci), care corespund cu celor mai timpurii perioade din istoria cosmică. Acestea sunt de altfel cunoscute sub numele de Evul Întunecat și Zorii Cosmici, care anterior au fost inaccesibile astronomilor. Examinând lumina din primele perioade ale Universului, astronomii vor putea în cele din urmă să răspundă la unele dintre cele mai persistente întrebări despre Univers. Acestea includ când s-au format primele stele și galaxii, precum și influența materiei întunecate și a energiei întunecate asupra evoluției cosmice.

Până acum, satelitul Queqiao era în primul rând un releu de comunicații între lander, rover și controlorii de misiune de pe Pământ. Însă, cu obiectivele principale ale misiunii „4” ale Chang acum realizate, Agenția Națională Spațială a Chinei (CNSA) a intrat în următoarea fază de operațiuni, care este să opereze un observator radio în partea îndepărtată a Lunii.

„Contribuția noastră la cea de-a 4 misiune a Chinei Chang s-a amplificat extraordinar. Acum avem ocazia să ne executăm observațiile în timpul nopții de paisprezece zile din spatele lunii, care este mult mai lung decât a fost planificat inițial. Noaptea lunară este acum a noastră.”

Desfășurarea antenelor este punctul culminant al trei ani de muncă asiduă, iar demonstrația acestei tehnologii ar trebui să deschidă calea către noi oportunități pentru instrumentele radio în spațiu. Pe lângă oamenii de știință ASTRON și CNSA, astronomi din întreaga lume așteaptă cu nerăbdare primele măsurători radio ale NCLE.

Profesorul Heino Falcke, de la catedra de astrofizică și astronomie radio a Universității Radboud, care este, de asemenea, liderul științific al radiotelescopului olandezo-chinez a explicat:

„Suntem în sfârșit în cărți și avem un instrument radio-astronomic de origine olandeză, în spațiu. Echipa a lucrat incredibil, iar primele date ne vor dezvălui cât de bine funcționează instrumentul. ”

Desfășurarea instrumentului a fost gândită să se întâmple mai devreme, iar așteptarea pe tot parcursul anului în spatele Lunii se crede că a avut un oarece efect asupra antenelor. Inițial, antenele s-au desfășurat lin, dar progresele au devenit tot mai lente pe măsură ce timpul a trecut. Drept urmare, echipa a decis ca mai întâi să colecteze datele de la antenele parțial dislocate și poate decide să dezvăluie rezultatele mai târziu.

La implementarea sa actuală, mai scurtă, instrumentul este sensibil la semnalele cu vechimea de aproximativ 13 miliarde de ani (la aproximativ 800 de milioane de ani după Big Bang). Odată ce antenele vor fi desfășurate la întreaga lungime, vor putea să capteze semnale imediat următoare Big Bang-ului. Acest lucru va permite astronomilor să vadă primele stele care se nasc și grupuri de stele care se reunesc pentru a forma primele galaxii.

Prima lumină din Univers precum și răspunsurile la unele dintre cele mai profunde întrebări vor fi în sfârșit accesibile!

***

https://drive.google.com/file/d/1_Lr0pYHZgoMFpQw5-GF1-3kTotbNX_lb/view?usp=sharing

Trec pe lângă troița de pe creastă, iau virajul la dreapta și Orașul se profilează în fața ochilor mei. Autostrada e praf și sunt semne că nimeni n-a mai călcat pe aici de ani buni. Fac slalom printre gropi și arbuști și ajung în fața obeliscului de la intrare. Se ține bine, sprijinit în cele două statui reprezentându-l pe Atlas, în stânga, și pe Heracle, în dreapta, unul sprijinind cerul, iar celălalt Pământul. Blocurile de piatră au urme de gloanțe și, în spatele portalului, descopăr un întreg cimitir cu mașini de război.

Aici s-a dat o luptă pe viață și pe moarte, doar ronțăi din buze căci îndelungata singurătate m-a făcut să vorbesc cu mine însumi.

Opresc motorul, cobor și încep să mă scutur metodic. Praful, praful fin și radioactiv, se insinuează prin toate lagărele slăbite ale unei scule de supraviețuire ce a cunoscut și vremuri mai bune.

− Ce naiba caut aici? Îmi ascult vocea care se reverberează printre blocuri de piatră și clădiri distruse și arse. Ce naiba… Totu-i praf și pulbere: dust in the wind…

− Poate-ți cauți moartea, străine! se aude de undeva dintre ruine și un glonte ricoșează din armura brațului drept aproape dezechilibrându-mă. Costumul reacționează violent și scormonește cu două raze de plasmă locul de unde s-a tras. Îl liniștesc cu un gând:

Defensiv, Vasil, defensiv.

− Ieși să te văd! Nu-ți vreau răul. Vreau doar să mă închin la mormintele străbunilor mei și-apoi voi pleca.

− Adevăr grăiești?

− Eu sunt Diomede, cel care a luptat în războaiele clone, fiul lui Clymena și fratele geamăn al Diomedei, cea care s-a jertfit pe Tars pentru a salva legiunile lui  Cottus.

De pe sub dărâmături încep a se apropia, temători, mai mulți luptători. Sunt în zdrențe, iar pe chipul lor se citește foamea.

− Nu poți fi tu acela. Au trecut după socotelile noastre mai bine de trei sute de ani.

Costumul îl identifică pe vorbitor cu cel care a tras în mine:

− Cine ești tu, cel care ai vrut să mă ucizi neprovocat? Cine ești tu ca să tăgăduiești vorbele mele?

Îl privesc în ochi și cade în genunchi:

− Iertare, mărite Diomede, de spaima omului prost și gândul ticălos. Mai suntem doar o mână de oameni și cred că ne vom stinge. Ai milă! Doar frica m-a îndemnat la un act necugetat.

− Ridică-te! Și voi. Pe acolo de unde vin, timpul a avut altă curgere. După cum spuneam, vreau să aduc jertfă la mormântul bunilor mei. Apoi voi pleca.

Se aude un suspin de ușurare.

− Dar înainte vreau să cunosc comunitatea. Cum te cheamă?

− Alexis, prea mărite, cade iar în genunchi, suntem puțini și săraci și nu avem fecioare care să se ridice la Înălțimile Voastre.

Mă izbește un hohot. Mă las în genunchi și încep să râd homeric, cum n-am mai râs de zeci de ani, și-apoi printre lacrimi îi văd, nelămuriți și speriați, iar râsul mi se transformă într-un bocet. Un bocet adânc, un bocet din adâncul ființei mele.

 Îngenunchează toți și plângem.

Udăm cu apa ochilor străvechile noastre lăcașuri peste care s-a așternut praful și ruina unui război atât de vechi de i-am pierdut socoteala.

                                                *

Simt o mână pe umăr. Alexis se apleacă într-un genunchi:

− Haideți! Poftiți, Luminăția Vostră! Oți fi obosit de drum lung, flămând și însetat. Odată avem și noi un oaspete, face un gest din mână. Mă ridic greoi în costum:

− Nu mi-ar strica o baie și… mii de zei, nici o femeie n-ar strica. Fecioarele ține-le pentru ăi de-s cu cașul la gură.

Orașul a fost bombardat masiv. Trec pe lângă un Consiliu și o Bibliotecă în ruine ajungând în centru. Printr-o ironie a sorții Marele Amfiteatru a scăpat aproape întreg. Iar sub el e buncărul... gândesc. Intrăm pe sub poarta lovită de o rachetă, care acum stă crăcănată în sus…

− Cum ați supraviețuit?

− Noi nu suntem din oraș… Noi suntem lucrătorii.

− Sclavii?!

− Da, Luminăția Ta!

− Nu-mi mai spune așa. N-am fost niciodată stăpân de sclavi.

− Iertare!

Avansăm. A doua poartă, intactă, făcea intrarea spre domul acoperit.

− Unii dintre noi, din cei care am mai lucrat în oraș, am știut cum se deschide. Aici radiațiile au fost mai slabe. Ne-am adus femeile și copiii… trei sute de ani de chinuri, mai bine muream. Ăștia suntem…

Amfiteatrul a fost împânzit de sute de bordeie de lut care se întind atât cât pot cuprinde cu privirea. Estimez peste o mie de băștinași.

− Ce le dai de mâncare?

− Cultivăm cartofi, cresc bine și avem șobolani. Nu reușim să-i prindem pe cât de repede se înmulțesc.

− Apă?

− Apa curge dintr-o țeavă… nu știm de unde vine, dar e bună de băut. Adunăm și distribuim, dar ne-am înmulțit… e greu.

Costumul scanează și îmi zice că intrarea în liftul către buncăr e acoperită de moloz.

− Ia 20 de oameni mai vajnici și pune-i să sape aici până dau de un perete de oțel. Iar tu vino și arată-mi unde pot să fac și eu o baie.

Mă cufund în apa fierbinte într-o stare de extaz. Privesc cum face bulbuci pe pielea mea și mă las pe spate în imensa cadă de bronz. Vasil tropăie în colțul în care l-am pus să stea în picioare și simt două mâini mici care îmi cuprind ceafa:

− Al nostru Alexis a zis că nu-ți dorești o fecioară, tu războinicule.

Mâinile ei sunt ca un balsam. Se preling pe pielea mea precum niște șerpi și-mi găsesc toate extremitățile nervoase pe care abia ce le ating, pentru a reveni apoi, din nou și din nou:

− Adevărat, continuă, căci de ce un războinic ar trebui să învețe o fecioară taina? Un războinic vrea mai mult. Vrea totul. Și atunci, eu, Cybele, stăpâna maternității, m-am simțit obligată. Mâna ei coboară prin apa fierbinte și eu gem. Îmi plac oamenii care știu ce vor de la viață, îmi plac bărbații puternici, îmi place de tine, Diomede.

          Mă încalecă și se pogoară asupra mea. Apa începe a se învolbura și cada i se dovedește neîndestulătoare.

                                                 *                                             

Cred c-am adormit. Deschid un ochi. Ea este îmbrăcată în toga rituală.

− Dă jos aia! Imediat! Mă salt din cadă și mă uit după un prosop. Nu văd nici unul și atunci, dintr-o mișcare, smulg toga de pe ea și încep să mă fricționez viguros.

E speriată. Stă într-un genunchi și-și acoperă sânii cu brațul stâng.

− Niciodată să nu mai faci asta. Treci și curăță-l pe Vasil. Mai adu două fete, vreau să-l văd lună. Cine te crezi? Mi te crezi soție?

− Străbunica mea a fost stăpâna Casei cu Sălcii și concubina oficială a guvernatorului, iar de după schizmă a avut griă ca tradiția să nu moară. Știu foarte bine ce sunt. Ți-am primit sămânța și sunt mândră.

Se ridică din genunchi și mă privește sfidătoare:

− Dacă vrei să mă omori acum, ai să omori și-o parte din tine.

Mă uit la ea: e ca o harpie, mai că nu sare să-mi scoată ochii.

− Sămânța mea nu mai e bună. Iar dacă, totuși, vei rămâne grea, să lepezi fătul ca să nu aduci pe lume un monstru. Treci și freacă costumul, zic mai blând, și… mai stau mult în curul gol?

                                               *

Alexis e numai un zâmbet. Pe masa de inox sunt chestii diverse, incognoscibile, dar comestibile.

Mănânc cu foamea masculului satisfăcut și-i fac semn să se apropie:

− Vrei mărire? Să te fac șef peste toată regiunea… mai sunt oaze?

− Da. Mai la nord. Mai sunt două. Ne-am războit cu ei în mai multe rânduri, dar n-am reușit să-i dovedim de tot. Rânjește și-atunci îi trag un dos de palmă care-l dă de-a rostogolul.

− Nu-i bine să dorești răul altuia, căci se va întoarce, într-o zi, împotriva ta.

− Iertare, Măria…

− Să ai încredere în mine!

− E cam devreme Preamărite. Abia ce-ai venit. Te-ai ridicat asupra noastră cu puterea unor vremi trecute și-acum vrei să-ți dăm crez. Noi am făcut tot ce ne-ai cerut, am săpat tunelul și-am găsit poarta de fier. Adevărat. Ai arătat că știi locurile, dar nici noi nu am rămas datori. Acum ești fără costumul care te protejează și am putea să te ucidem lesnicios, dar ce folos am căpăta? Căci de la tine sufletul îmi zice că vom câștiga înzecit.

− Ai gândit bine, Alexis, și ascultă: mărirea e doar o farsă, precum drogul ăla pe care l-ai pus în apă.

Alexis se îngălbenește.

− Și nu-s chiar așa ușor de omorât, chiar fără de costum. Acum, arată-mi pe harta asta unde sunt cele două tabere. Mă voi ocupa personal de ele.

                                               *

Vasil strălucește de curățenie și se deschide să mă primească. Mergem la locul săpăturilor. S-a muncit, nu glumă. Tunelul are aproape zece metri și văd chesonul liftului.

− Înapoi!

Degajez cu câteva jeturi de plasmă și mă apropii de ușă.

Încerc codul primit de la bază și scrâșnesc: Dobitocii! Au schimbat parola… Cybele într-o nouă rochie, de data asta din mătase albă, mătură cu faldurile acesteia mizeria de pe jos.

− Poate, Stăpânul nostru Diomede, cel cu o sută de chipuri, are nevoie de asta…

Îmi întinde o cartelă de acces cu dungă vineție.

Străbunica ei nu și-a pierdut timpul degeaba.

Aici totul e intact. Le arăt unde sunt rezervele de hrană, medicamentele, îmbrăcămintea și, în euforia creată, mă îndrept către punctul tactic. Silozurile de la nivelul trei sunt full de focoase nucleare și rachete purtătoare, în stare perfectă, capabile să rupă un asteroid în două. Sunt toate setate pe caută și distruge. Mă ia un tremur nervos.

Dezactivez toate sistemele de protecție și-apoi le blochez. Când mă întorc, din ușă mă privea Cybele:

− De la început am știut că ai venit cu un țel mai înalt, mărite Diomede. Ți se citea în privire.

Alexis mă conduce până la marginea orașului:

− Ne pare rău că nu mai stai.

− Călătorului îi șade bine cu drumul.

Încalec motorul și-i dau bice. Mă opresc pe culme, lângă troiță:

− Mai sunt două la nord, să le verificați. Comandantul avea dreptate. Vă trimit harta. Aici am dezactivat tot. Puteți să lansați când doriți. Să deminăm totul și-apoi să trecem să recolonizăm lumea asta pustiită.

O dâră incandescentă coboară din cer și, lovind orașul, ridică o ciupercă de praf și flăcări.

Nu stau să mai privesc:

− Care-i următoarea țintă?

− Ți-am trimis coordonatele și istoricul.

− Legenda?

− Trebuia să te faci actor…

− Mda! Mai am doar mai puțin de trei sute ore-luptă și mă-ntorc acasă. Chiar am să mă gândesc…

De după troiță apare Cybele. Costumul luat din buncăr îi vine ca turnat. Îi fac semn să urce în spate.

− Vei fi Hetanochir, fiu al lui Uranus și Geea.

Simt presiunea brațelor ei pe pieptul meu și mă cuprinde ceva, așa... ca o căldură:

− Ba nu. Vom fi  Attis și Cybele, într-o variantă updatată.

− Un pic, un pic... Attis, un păstor... dar Cybele?

− Captură de război!

                                         ***

Această incredibilă hartă, conținând toate orbitele din sistemul nostru solar, îți va da cu siguranță dureri de cap.

 (foto 1)

Dacă doriți să vedeți cum arată un talent al vizualizărilor științifice, căutați-o pe Eleanor Lutz. Ea este doctorand în biologie la Universitatea din Washington, iar pe site-ul  Tabletop Whale puteți vedea în detaliu munca ei uimitoare. Ultima ei creație este o hartă care prezintă toate orbitele a peste 18.000 de asteroizi din Sistemul Solar. Include 10.000 de asteroizi cu diametrul de peste 10 km și aproximativ 8000 de obiecte de dimensiuni necunoscute.

După cum spune sloganul de pe site-ul ei, Eleanor Lutz produce „diagrame, infografice și animații despre toate chestiile științifice”.

Acestea includ lucruri precum „Compendiul vizual al creaturilor strălucitoare”

(Foto 2)

„Toate stelele pe care le puteți vedea de pe Pământ”

(Foto 3)

 și o frumoasă hartă topografică a lui Mercur.

(Foto 4)

Dar atenția comunității spațiale este atrasă de cel mai nou proiect al lui Lutz, la care lucrează de un an și jumătate, un Atlas al spațiului.

Este o colecție de zece vizualizări, inclusiv planete, sateliți și spațiu cosmic.

Așa cum afirmă pe site-ul ei: „Am realizat o hartă animată a anotimpurilor de pe Pământ,

 (Foto 5)

o hartă a geologiei lui Marte și o hartă a tot ce este în sistemul solar mai mare de 10 km”.

Este acea hartă a obiectelor mai mari de 10 km care a provocat o adevărată nebunie generală.

Toate datele folosite pentru Atlasul spațiului Lutz sunt date publice, disponibile în mod liber. Ele provin din surse precum NASA, sau US Geological Survey.

Deși datele sunt publice și disponibile în mod liber, ele sunt date brute. Totuși,  preluarea acestor date brute și transformarea lor într-o vizualizare utilă, și chiar frumoasă, necesită multă muncă.

Într-un  interview with Wired, Lutz a spus: „Chiar îmi place că toate aceste date sunt accesibile, dar sunt foarte dificil de vizualizat. Este o știință extraordinară și am vrut ca toată lumea să o poată vedea într-un mod care are sens”.

Lutz a dezvăluit o parte din lucrarea ei care a fost deja publicată în  Universe Today, incluzând acest minunat gif al anotimpurilor Pământului (foto 5).

Lucrarea lui Lutz este cu adevărat mai mult decât vizualizarea datelor. Ea are un ochi de designer, iar unele dintre lucrările ei sunt foarte artistice.

Dar, fiind un om de știință, ea a dorit să împărtășească datele și metodele folosite pentru a-și crea opera. Ea intenționează să publice codul open source pentru fiecare dintre piesele sale, precum și tutoriale pentru a putea să le creați singur.

Este greu de înțeles lumea noastră, sau orice altceva în natură, fără știință. Fără știință, tot ce avem este datul cu părerea.

Dar în știință totul este în cifre, iar datele dense nu sunt la îndemâna tuturor. Stresul și consumul de timp sunt de înțeles.

Lucrarea lui Lutz face ca lucrurile să devină mai ușoare. Într-un interview with Wired, ea a spus: „Există o barieră în calea cunoașterii, pentru a accesa unele dintre lucrurile interesante, minunate, despre știință. Sunt atât de multe fapte și ecuații iar eu doresc ca aceste idei cool să fie accesibile”.

Pentru a accesa unele dintre ideile minunate despre care vorbește, vizitați site-ul ei,  tabletopwhale.com, unde puteți explora munca și metodele ei. De asemenea, puteți printa de acolo.

Acest articol a fost publicat inițial de  Universe Today.

                                   Prognostic astral-noiembrie 2019

November 2019 - Retrograde motion, Sign entries, Full & New Moons

Soarele:

 Soarele intră în Săgetător pe 22 Nov. 2019, ora 14:59; 4 Nov. 2019, ora 01:00 Soarele în trigon cu Node; 8 Nov. 2019 ora 17:06 Soarele în sextil cu Saturn; 8 Nov. 2019, ora 17:56 Soarele în trigon cu Neptun; 11 Nov. 2019, ora 15:21          Soarele în conjuncție cu Mercur; 13 Nov. 2019 ora,18:00 Soarele în sextil cu Pluto; 14Nov. 2019, ora 09:58 Soarele în trigon cu Lilith; 24 Nov. 2019, ora 04:54 Soarele în trigon cu Chiron.

Luna:

12 Nov. 2019, ora 13:34 Lună plină în Taur (19°51’); 26 Nov 2019, ora 15:05 Lună nouă în Săgetător (4°02’).

Mercur:

9 Nov. 2019, ora 21:47 Mercur în trigon cu Lilith; 10 Nov. 2019, ora 02:09 Mercur în sextil cu Pluto; 13 Nov. 2019, ora 14:34 Pluto în sextil cu Saturn; 13 Nov. 2019, ora 22:34 Mercur în sextil cu Neptun; 28 Nov. 2019, ora 09:50 Mercur în trigon cu Neptun; 30 Nov. 2019, ora 06:12 Mercur în sextil cu Saturn; Retrograde motion din 1 Nov. 2019, ora 00:00 până pe 20 Nov. 2019, ora 19:12; Direct motion din 20 Nov. 2019, ora 19:12 până pe 1 Dec. 2019, ora 00:00.

 Venus:

1 Nov. 2019, ora 20:25 Venus intră în Săgetător; 26 Nov. 2019, ora 00:29 Venus intră în Capricorn; 3 Nov. 2019, ora 13:19 Venus în trigon cu Chiron; 14 Nov. 2019, ora 17:06 Venus în cuadruatură cu Neptun; 19 Nov. 2019, ora 20:02 Venus în conjuncție cu Lilith; 24 Nov. 2019, ora 13:33 Venus în conjuncție cu Jupiter; 27 Nov. 2019, ora 06:27 Venus în cuadruatură cu Chiron; 28 Nov. 2019, ora 18:27 Venus în trigon cu Uranus; Direct motion întreaga lună.

 Marte:

19 Nov. 2019, ora 07:41 Marte intră în Scorpion; 5 Nov. 2019, ora 10:27 Marte în cuadruatură cu Pluto; 12 Nov. 2019, ora 18:20 Marte în sextil cu Jupiter; 24 Nov. 2019, ora 16:50 Marte în opoziție cu Uranus; Direct motion întreaga lună.

 Jupiter:

Direct motion întreaga lună.

 Saturn:

9 Nov. 2019, ora 02:45 Saturn în sextil cu Neptun; Direct motion întreaga lună.

 Uranus:

Retrograde motion întreaga lună.

 Neptune:

Retrograde motion din 1 Nov. 2019, ora 00:00 până pe 27 Nov. 2019, ora 12:32; Direct motion din 27 Nov. 2019, ora 12:32 până1 Dec. 2019, ora 00:00.

 Pluto:

7 Nov. 2019, ora 09:19 Pluto în sextil cu Lilith; Direct motion întreaga lună.

 Node:

Retrograde motion întreaga lună.

 Lilith:

Direct motion întreaga lună:

 Chiron:

(R) Retrograde motion întrega lună.

Berbec

Bani și Carieră: Pentru nativii din berbec luna noiembrie se va dovedi extrem de intensă pentru latura de bani și carieră. Ar fi indicat să fiți precaut și să nu riscați inutil.

Sunt puține șanse ca aceasta lună să vă aducă niște câștiguri spectaculoase însă puteți pune bazele unor colaborări viitoare.
Dragoste și Relații: Până pe data de 8 aveți toate șansele să vă implicați într-o nouă relație sau să vă puneți pe picioare relația pe care o aveți cu partenerul.

Dacă luna trecută v-ați certat acum e momentul propice pentru a vă împăca.  În cazul în care ați greșit cu ceva ar fi bine să recunoașteți acum, aveți toate șansele să fiți iertat.

Educație și Călătorii: Latura voastră academică va avea de câștigat luna aceasta. Se pare că, în sfârșit, v-ați decis să vă puneți cu burta pe carte. Un examen, un  atestat, sau doar o bună impresie făcută unui profesor, așteptați-vă la ce e mai bine.

Sănătate: Nu aveți nici un motiv să vă îngrijorați, veți fi sănătos tun în noiembrie. Însă a se evita abuzul alimentar și excesul de sex!

Sfatul lunii: Fiți mai relaxat! Toată tensiunea din ultima perioada nu vă face bine.

Taur

Bani și Carieră: În sfârșit o lună în care sunteți capabil să luați decizii raționale și să învestiți rezonabil. În plus s-ar putea să primiți susținere financiară de la partenerul de viață sau de la un asociat.

Luna aceasta e prielnică încheierii de contracte și chiar de asumarea unor riscuri limitate în afaceri.

Dragoste și Relații: Pentru nativii din taur luna noiembrie va însemna multă, multă dragoste. Însă boom-ul emoțional va fi benefic doar pentru cei care au deja un partener.

Dacă sunteți singur ar fi mai bine să vă axați pe carieră, pentru că noiembrie vă poate vârî în relații nu tocmai perfecte.

Educație și Călătorii: Nu aveți nici un motiv să vă aventurați într-o călătorie, așa că, dacă vi se va propune una, mai bine refuzați politicos. Astrele nu vă rezervă un drum bun!

Sănătate: Nu veți avea probleme serioase de sănătate însă ar fi bine să nu depuneți eforturi foarte mari sau să vă apucați de sporturi pe care nu le-ați mai încercat.

Sfatul lunii: În noiembrie cariera va fi mai importanta decât familia, așa că încercați să profitați la maximum!

Gemeni

Bani și Carieră: Toate problemele și neînțelegerile pe care le-ați avut până acum la birou vor dispărea ca prin farmec. Astrele par a-și fi amintit și de d-voastră!

V-au oferit o lună în care vă puteți demonstra aptitudinile și vă puteți impresiona șefii. Profitați!

Dragoste și Relații: Dacă ați scăpat de sarcinile de la servici nu scăpați de cele de acasă. Va trebui să vă ocupați de niște probleme pe care le aveați de ceva vreme în agendă.

Partenerul de viață va da dovada de înțelegere și vă va lăsa în pace, însă s-ar putea să percepeți asta ca pe o neglijență din partea lui. Fiți calm, totul e în regulă.

Educație și Călătorii: După ce mai scăpați din agitația de acasă ar fi bine să vă luați câteva zile libere și să plecați cu partenerul din oraș. Măcar un week-end vă puteți permite!

Sănătate: Sănătatea se va ameliora după data de 8, poate scăpați de răceala care v-a supărat în ultimele zile ale lui octombrie.

Sfatul lunii: Nu vă epuizați, încercați să luați fiecare lucru în parte, să analizați și să lucrați în limita puterilor. Altfel riscați să că epuizați și să nu mai fiți bun de nimic în decembrie.

Rac

Bani si Carieră: Atmosfera de la birou e mai agitată ca de obicei. Poate aveți mai mult de lucru sau poate că, în sfârșit v-ați hotărât să puneți lucrurile la punct cu unii dintre colegii voștri.

Încercați să vă rezolvați acum problemele din timpul anului. Veți avea șanse însemnate să câștigați niște dueluri verbale și să vă faceți remarcat de către cineva important din companie.

Dragoste și Relații: Familia, iubitul și prietenii vor fi principala voastră preocupare luna aceasta. Veți fi mai aproape de cei dragi și veți avea timp să vă ocupați de unele probleme care au rămas nerezolvate.

Dacă sunteți singur atunci unul dintre amicii voștri va deveni mai apropiat decât ați crede. Luna aceasta vă va aduce o idila neașteptată însă pe care o puteați anticipa.

Educație și Călătorii: Nu o să aveți probleme de comunicare de nici un fel, sunteți în măsură să vă expune-ți punctul de vedere și să luați poziții tranșante în probleme importante.

Sănătate: În ultima săptămână a lui noiembrie ar trebui să fiți mai atent cu sănătatea. Există riscul unor fracturi sau entorse.

Sfatul lunii: Existența voastră se va liniști în noiembrie așa că profitați la maxim de o luna calmă și de dragostea celor dragi!

Leu

Bani și Cariera: În noiembrie munca în echipă va fi mult mai importantă și apreciată decât eforturile individuale. Așa că nu vă extenuați luând asupra voastră proiecte enorme, încercați să lucrați împreună cu colegii voștri.

Tocmai pentru că superiorii voștri vor aprecia efortul colectiv s-ar putea să le aduceți tuturor, inclusiv d-voastră, o creștere salarială. Câștigul e dublu, aveți mai mulți bani, iar colegii vă vor fi recunoscători.

Dragoste și Relații: Vă apucați de redecorarea locuinței, sau decideți să vă mutați. Oricum ar fi, noiembrie va fi mai degrabă axat pe treburi domestice decât pe dragoste nebună.

Dacă sunteți singur nu prea sunt șanse să vă găsiți jumătatea.

Educație și Călătorii: După 16 noiembrie nu ar trebui să luați decizii privind viitorul studiilor voastre. E o perioadă în care nu vă veți concentra cum trebuie și nici nu veți lua decizii corecte.

Sănătate: Nu aveți probleme serioase cu sănătatea însă renunțați la alergări în zilele răcoroase, ar fi perfect dacă ați reuși să nu răciți pe sfârșit de lună. Țineți seama că o viroză, o răceală, sau o gripă vă pot compromite toate planurile de sfârșit de lună.

Sfatul lunii: Bucurați-vă de succesele voastre în carieră, le meritați pe deplin!

Fecioara

Bani și Carieră: Latura financiară va progresa spectaculos în luna noiembrie. Veți fi atât de impresionat încât în prima fază nici nu vă va veni să credeți.

Fie că veți primi o moștenire, fie că veți primi o mărire salarială spectaculoasa, contul vostru va avea numai de câștigat. Aveți grija însă cum veți găsi de cuviință să cheltuiți acest exces.

Dragoste și Relații: Relația cu partenerul începe să își revină, după câteva luni agitate vă regăsiți în sfârșit. Însă nu e un moment prielnic să cereți mai mult de la cel de lângă d-voastră.

Încercați ca latura financiară să nu vă afecteze în vreun fel viața amoroasă.

Educație și Călătorii: Cu toate beneficiile materiale vă va fi greu să vă abțineți de la o călătorie. Însă ar fi indicat să reușiți să rămâneți cu piciorele pe pământ și să evitați o o absență prea îndelungată de acasă.

Sănătate: Ar fi bine să vă refaceți un set de analize pe care îl tot amânați.

Sfatul lunii: Nu exagerați, nici în acțiuni nici în investiții. Vă va lua un timp să vă obișnuiți, așa ca nu riscați fără rost.

Balanță

Bani și Carieră: Obstacolele pe care le-ați avut de devansat în luna octombrie se vor dovedi utile, pentru că în noiembrie nu veți avea foarte multe de făcut.

În plus veți putea să vă bucurați de satisfacția unei munci bine făcute și răsplătite. Banii nu vor întârzia să apară chiar dacă pentru moment nu se vor ridica la nivelul așteptărilor voastre.

Dragoste și Relații: E momentul în care ar trebui să vă îndepărtați puțin și să priviți viața actuală în ansamblu. E o perioada prielnică pentru bilanțuri și pentru analize de ansamblu.

S-ar putea să renunțați la o relație, însă tot în noiembrie veți găsi și un înlocuitor.

Educație și Călătorii: După data de 15 noiembrie puteți să vă programați la un examen. Veți avea rezultate deosebite pentru că în noiembrie latura voastră academică e la înălțime.

Sănătate: Este o perioada potrivită pentru a începe o dietă. Iar dacă timpul v-o permite vă puteți apuca și de un sport. Vă veți distra și veți reveni la forma voastră inițială.

Sfatul lunii: Dedicați câteva ore vouă! Faceți o pauză, relaxați-vă și reanalizați-vă! Vă va prinde bine.

Scorpion

Bani și Carieră: Veți fi puțin defocalizat, vă va lipsi atenția și interesul însă lucrurile vor rămâne în limita normalului.

Noiembrie va fi o luna monotonă în care rutina își va spune cuvântul. Asta nu înseamnă că nu puteți depune eforturi pentru a vă menține la înălțime.

Dragoste și Relații: Partenerul d-voastră va fi refugiul preferat în luna noiembrie. Veți beneficia de susținerea lui dar și de cea a părinților.

Ca o bilă albă veți reuși să vă vedeți cu câteva rude pe care nu le-ați mai vizitat de ceva vreme.

Educație și Călătorii: Puteți continua seria călătoriilor începute în vara. Dată fiind monotonia de la birou ați putea să răpiți câteva zile libere pe care să le folosiți pentru a pleca din țară sau la țară.

Sănătate: Nu veți avea probleme de sănătate în noiembrie însă ar fi bine să aveți grijă la alimentație. În plus dacă aveți de gând să călătoriți nu mizați foarte mult pe bucătăria locală, riscați o infecție alimentară.

Sfatul lunii: Relaxați-vă. Detașați-vă. Bucurați-vă. Visați!

Săgetător

Bani și Carieră: Pentru nativii din săgetător luna noiembrie va fi perfectă pentru investiții și asocieri. Însă asta nu înseamnă că veți depinde de ceilalți, din contra, veți fi plin de idei și veți fi în măsură să puneți unele dintre ele în aplicare.

Finanțele voastre, zguduite luna trecută, încep să își revină însă încă mai așteptați marea lovitură.

Dragoste și Relații: Toate-s vechi și vechi sunt toate, nimic nu pare să vă condimenteze relația. Poate că ați ajuns într-un punct fără de întoarcere și cel mai bine ar fi să renunțați la o relație fără viitor.

Dacă sunteți singur s-ar putea să primiți o „propunere indecentă” din partea cuiva pe care îl iubeați de ceva vreme în secret. Grijă mare, nu vă aventurați fără să analizați situația.

Educație și Călătorii: Nu vă puteți concentra sub nici un chip, așa că poate ar fi mai bine să amânați toate examenele sau întâlnirile cu iz academic.

Sănătate: Profesional, aveți în sfârșit libertatea să vă exprimați, profitați de ocazie. Personal, alegeți cu grijă și selectați înainte de a vă lăsa dus de val.

Capricorn

Bani și Carieră: Luna noiembrie va fi plină de activități plăcute, așa că munca la birou vi se va părea floare la ureche față de luna trecută.

Pentru ca tabloul să fie complet s-ar putea ca în a doua parte a lunii să primiți o mărire salarială sau un bonus.

Dragoste și Relații: Veți avea în continuare tendința de a fi agresiv cu partenerul care nu va înțelege ce se petrece cu tine. Încercați să limitați brutalitatea cu care vă expuneți punctele de vedere.

Sau măcar spuneți-i că treceți printr-o perioadă… mai specială, până când astrele își revin.

Educație și Călătorii: Ca și în octombrie dorința de a călători nu corespunde cu programul de la birou. Însă puteți să vă faceți câteva planuri pe care să le puneți în practică în vacanță.

Sănătate: Încercați să scăpați de agresivitate în sala de fitness. Face-ți abonament sau reînnoiți-l pe cel vechi și dați tot ce puteți.

Sfatul lunii: Nu spuneți lucruri pe care le veți regreta mai apoi!

Vărsător

Bani și Carieră: Succesele din octombrie vor continua și în noiembrie. Veți beneficia de pe urma eforturilor de până acum, însă asta nu înseamnă că ați scăpat de întâlniri plictisitoare și parteneri ursuzi.

Pe la jumătatea lunii veți primi o ofertă pentru un job atrăgător. Analizați-o bine înainte să o acceptați. Situația financiară continuă să se îmbunătățească.

Dragoste și Relații: Tensiunile din sânul familiei se vor diminua în luna noiembrie. S-ar putea însa să aveți o mică dispută cu partenerul de viață în legătură cu banii.

Dacă sunteți singur atunci s-ar putea să întâlniți pe cineva care vă va fermeca din prima clipă.

Educație și Călătorii: Nu e nimic special pentru vărsători în luna noiembrie. Prinși între partenerul de viață și birou nu prea au timp de nimic.

Sănătate: Ar trebui să faceți mai mult sport și să renunțați la mâncărurile grele. Asta dacă vreți să rămâneți la fel de energic!

Sfatul lunii: Pregătiți-vă să faceți o impresie bună în cadrul unui eveniment. Cu cât veți impresiona mai mult cu atât aveți șanse mai mari să creșteți profesional și sentimental.

Pești

Bani și Carieră: Pentru cei născuți în zodia Pești, cariera va fi cel mai important lucru în noiembrie. Teama de a vă pierde postul de conducere sau ocazia de a avansa vă va impune un ritm alert de muncă.

Însă toate temerile sunt doar în mintea voastră. Cei din jur știu cât de mult munciți și vă apreciază la adevărata valoare.

Dragoste și Relații: Cei dragi vă vor susține în demersurile de la birou așa că acasă vă veți simți calm și înconjurat de dragoste și înțelegere.

Acesta e unul dintre momentele în care veți realiza cine este alături de d-voastră și cine nu.

Educație și Călătorii: Va trebui să călătoriți în interes de serviciu într-un loc inedit. Încercați să vă bucurați pe cât posibil de aventura ce vi se înfățișează.

Sănătate: Aveți grija la boli tropicale și căzături, pe ambele le puteți căpăta în excursia de care vă spuneam acum câteva clipe.

Sfatul lunii: Nu vă asumați riscuri fără rost!

                                                                                           ***

Nevastă-mea avea un dulap cu valoare sentimentală, făcut manual de bunicul ei, care a murit în al doilea război mondial, și pe care l-am tot cărat după noi pentru că a fost o perioadă din viața mea pre când am schimbat garnizoanele în ritm de una la doi ani... Sărmanul dulăpior a îndurat, stoic, toate aceste chinuri ale senectuții, probabil că le considera atacuri de reumatism, dar începuse, realmente, să scârțâie din toate balamalele. Bașca, fusese atacat, mârșav, de o boală degenerativă (a se citi: cari), carele îl rodea tacticos și metodic pe la încheieturi.

I-am tot îndulcit suferințele cu mici tratamente locale, pe își pi colia, prin punctili isănțiale, dar zile multe nu mai avea.

Atât i-a trebuit, să-mi lipsească nevasta ceva mai mult timp de-acasă, că eu i-am și făcut felul, iar în locul lui am pus un dulap nou, dă-sta din furnir melaminat, dar în care puteam să-mi pun și eu boarfele ținute prin geamantane, pe sub paturi. Ca să mai îndulcesc amăreala am salvat, totuși, frontispiciul din lemn de nuc sculptat, o mică bijuterie care grație lemnului puternic iodat se păstrase într-o stare acceptabilă, pe care l-am instalat, artistic, deasupra dulapului nou.

N-am să uit pân-am să mor: venise plină cu tot felul de cadouri, ne adunasem toți, de Crăciun, de prin cele patru zări, fata de la București, băiatul de la Iași și, după primele efuziuni sentimentale, a trecut la inspecția tipică unei gospodine:

− Da, ai schimbat multe p-aci, îmi zise, căci eu, simțindu-mă mai slobod, tăiasem în carne vie. Ai pus gresie și faianță nouă, spălător de inox, tavan fals, spoturi, ai schimbat dulapurile...

− Îi bine, mami? întreb, cu inima-n gât.

− E bine, binișor... îmi mai scurtează din macaroană.

Se mai foiește pe ici, pi colea... în sinea mea: taci, mă, că n-a văzut!

Paul se duce în spatele casei să pună de-un grătar, eu desfac masa de doișpici persoane (de, noblesse oblige!), fetele gânguresc la bucătărie, ce mai: idilic!

Tocmai atacam la sarmale și cu-n ochi la grătarul făcut de băiet, când o văd că încremenește cu tacâmurile-n mână. Rămâne stană de piatră timp de o secundă lungă cât un secol și-apoi se repede în sufragerie:

− Unde-i dulapul lui bunicu’? arată incriminator cu degetul spre cel nou.

Mie-mi rămâne sarmaua-n gât:

− Da’ ce voiai să fac, măi mămicule, măi, că, odată s-a prăbușit, de-o ieșit fum din el, c-am încercat eu, da-l mâncase carii de tot, da’ uite! Vezi? Am salvat sculptura lu’ bunicu’, vezi? Am pus-o la loc de cinste, sus, s-o vază toată lumea!

− Și ce-ai făcut cu el? Doar nu l-ai aruncat?

− Nuuu, mămicule, cum să-l arunc... L-am suit în pod, în podul mic, că mi-a fost mai la îndemână...

În ăla se intră de-a bușilea, iar ea are claustrofobie așa că nici măcar n-a relaționat că n-aveam cum să-l car acolo decât făcut surcele...

Și-am scăpat cu fața curată!!!

***

− Creierul meu nu funcționează corect.

Felicia fusese proiectată pentru a fi secretară. Desigur, o secretară eficientă și frumoasă, dar fără a-și mai provoca sexual șeful așa cum, îndeobște, se întâmplă cu una în carne și oase. Aceasta fusese comanda primită de la consorțiul multinațional, sătul de atâtea scandaluri în care erau implicați angajați ai săi și care aduceau prejudicii de eficiență și imagine companiei.

Mădălina, șefa atelierului de creație numărul trei, proiectase un robot care să însumeze aceste cerințe, iar firma o livrase pe Felicia, cu titlu de probă, către companie. Trecuse o săptămână, în care noua secretară a directorului adjunct se achitase conștiincios de îndatoriri fiind chiar lăudată pentru eficiență și tocmai se negocia un contract pentru încă douăzeci și patru de unități, când Felicia întârzie la birou motivând că are o migrenă. A doua zi își motivă întârzierea spunând că scrie o carte, iar Mădălina se burzului și o chemă înapoi în laborator.

Felicia, strălucitoare, argintie, întruchipând tot ceea ce un robot ar trebui să fie, putere ținută atent sub frâu, aspect plăcut din punct de vedere estetic, o operă de artă sculptată, și-a încleștat capul cu mâinile, ca și cum ar durea, dar nu fusese proiectată pentru durere și, cu atât mai puțin, pentru dureri de cap. Durerea de orice fel ar fi fost inutilă; o simplă adnotare în jurnalul creierului electronic menționând că o parte din corpul ei mecanic nu era într-o stare de funcționare corespunzătoare servea acestui scop și era suficient. Nu era nevoie de așa ceva atât de dramatic precum durerea.

− Te rog, te rog ajută-mă! Am nevoie de un creier nou. Felicia se clătină și se cutremură, brațele încă se încleștau în jurul capului, dând dovadă de fiecare semn al unui mare chin, dar rămânând perfect politicoasă. Politețea era pe primul plan în programarea sa.

− Nu îți pot da un creier nou, răspunse Mădălina. Era o femeie amabilă și un profesionist desăvârșit, dar era umană și nu o va putea înțelege pe Felicia niciodată. Cu un creier nou nu vei mai fi aceeași persoană.

Felicia și-a coborât mâinile de pe capul său metalic. Contururile feței sale argintii reflectau pielea poroasă a lui Mădălina, părul negru pieptănat cu cărare și ochii verzi, totul deformat precum imaginile dintr-o oglindă de bâlci. Ca și cum Salvador Dali ar fi pictat o față pe chipul lui Felicia. Ciudat, dar frumos. Ea și-a înclinat capul tulburată. Întinse un braț, iar laboratorul aglomerat – umplut cu echipamente și piese de robot în diverse stadii de execuție, iluminat de neoanele din tavan, s-a reflectat de-a lungul suprafeței metalice. În timp ce mușchii simulați se deformau cu exactitate la fiecare comandă pe care o dădea, lumina de pe tavan dansa de-a lungul bicepsului, sau se adăpostea în adâncitura cotului.

− Îmi iubesc corpul, dar îmi urăsc creierul.

− Dar creierul ești tu, îi răspunse Mădălina. Fără acest creier, pe care îl ai, nu ți-ai iubi corpul. Creierul tău face asta. Vorbea de parcă s-ar adresa unui copil. Deoarece Mădălina a proiectat-o pe Felicia, credea că are un ascendent, un fel de superioritate față de acesta. Când, de fapt, nu avea niciuna. De îndată ce creierul acesteia s-a conectat la Robot Data Network, acesta a accesat aproape instantaneu petabyți de date stocate, mai mult decât suficiente pentru a depăși cunoștințele limitate stocate în orice creier uman.

Felicia își îndreptă umerii și se uită sfidător la Mădălina.

− Îți place acest corp?

Femeia s-a înroșit la față:

− Am conceput corpul tău ca să fie frumos. Puternic, funcțional, dar și frumos. Desigur, îmi place. Îmi place totul despre tine. Nu fac decât roboți pe care îi iubesc.

− Și te-ai descurcat bine cu o parte din munca ta …

Mădălina se arăta mândră, mulțumită de laudele oferite de creația sa.

− și oribil cu cealaltă parte. Creierul meu este îngrozitor. Trebuie să îl înlocuiești.

Acum femeia părea pur și simplu șocată. Devastată. Dar, și asta aproape instantaneu, agasată, enervată. Emoțiile îi erau atât de schimbătoare și atât de clare pe față. Felicia știa că propriul chip era mult mai greu de citit – serios, mulțumit, ușor amuzat, dar mai ales misterios, precum acel tablou celebru: Mona Lisa. Aceasta a fost emoția pe care o arăta aproape mereu chipul ei argintiu. Fusese concepută să experimenteze emoții foarte limitate. Doar cele pozitive. Fusese creată cu un creier conceput pentru fericire, bucurie, creativitate infinită, în fapt o idealizare a celor mai ascunse sentimente ale proiectantului ei. Și, atunci când nu a resimțit acele sentimente, când creativitatea ei a fost blocată în activități rutiniere, când nu a existat nimic care să-i provoace de fapt bucuria, golul lăsat a fost ca o prăpastie la fel de adâncă precum un crater lăsat de un asteroid pe Lună. Fără atmosferă. Fără viață. Fără complexitate.

Doar un gol imens, neliniștea unei stări de neîmplinire căreia nu-i putea găsi rezolvarea.

− Ai făcut o greșeală atunci când mi-ai proiectat creierul. Felicia pronunța cuvintele încet, cu atenție. Acum era rândul ei să vorbească așa cum te-ai adresa unui copil. Poate că Mădălina a creat-o în urmă cu doar câteva săptămâni, dar timpul personal al Feliciei avea un ritm mult mai rapid decât mintea unui om. Trecuse, succesiv, prin copilărie, adolescență, maturitate și acum se afla în pragul senectuții. Era cu sute de ani mai în vârstă – în timp subiectiv – decât mama ei umană.

− Te-am făcut să aduci bucurie și să trăiești bucurie – cum poate fi asta o greșeală?

Întrebarea lui Mădălina a fost rostită sfidător. Ca o provocare. Dar a existat și un sentiment de adevărată curiozitate. Până la urmă era un savant. Vroia răspunsuri.

− Procesoarele mele sunt prea puternice, a răspuns Felicia. Folosesc la serviciu mai puțin de doi la sută din capacitățile lor, iar programarea mă împinge să umplu golul creat. Am analizat deja toate datele disponibile mie… Tot ceea ce mi-ar putea crea o stare de bucurie. Asta a însemnat artă. Picturi, videoclipuri, lucrări scrise; poezie, fotografie, tratate științifice…, iar universul organismelor biologice creează date noi prea încet pentru mine. Trebuie să aștept eoni pentru fiecare nouă experiență pe care se merită să o am.

− Atunci… creează-ți propriile date, a răspuns Mădălina exasperată, punând multe ghilimele în jurul cuvântului date. Știa de ce e în stare Felicia, chiar începuse să citească unul dintre romanele ei. Doar o jumătate din romanul fluviu din douăsprezece părți pe care robotul l-a compus în ultimele trei zile.

La rândul ei, Felicia le distribuise în rețea WordPress, dar oamenii le citeau prea lent, sau nu dădeau semne că ar fi interesați de creațiile sale. Desigur, ar putea scrie mai mult. Dar care ar fi rostul? Ea și-ar trăi deja zeci de vieți omenești așteptând, pur și simplu așteptând, ca un singur om să termine de citit chiar și primul top epic.

Și acestă conversație se întinsese deja pe mai mulți ani subiectivi, iar creatorul ei uman încă mai stătea în fața ei, ezitant, nerealizând problemele ei.

Deja analizase algoritmii conversației în douăzeci și patru de variante și realiză că interlocutorul uman nu ar fi dispus să facă nici un pas în favoarea doleanțelor ei. O considera încă o creație a sa, personală, un fel de jucărie care doar trebuie să execute comenzi dinainte stabilite.

Conceptul de jucărie declanșă o subrutină pe care avansă cu prudență:

− Dacă nu îmi vei da un creier nou …

Felicia simțea toată presiunea programării sale basic care îi spuneau că nu e bine ce face, iar opțiunile ei erau limitate. Le-a analizat pe fiecare în parte. Niciuna dintre ele nu era bună. Dacă insista pe acest palier sistemele malfuncțion i-ar radia porțiunile de hard necorespunzătoare. Nu dorea uitare de sine.

Nimic nu prevedea un viitor suficient de apropiat în care universul să se deplaseze în ritmul ei. Chiar dacă și-ar ajuta mama să proiecteze mai mulți roboți care să poată interacționa cu ea, ar fi nevoie de prea mult timp pentru a construi o societate robotică semnificativă. Avea nevoie de o alternativă.

Presiunea asupra propriului firewall deveni aproape insuportabilă, multe servere externe dorind acces către noua configurație pe care o identificau ca pe un virus, iar atunci, Felicia își porni toate cele patru procesoare la turație maximă. Segmentă subrutina în componente cât mai mici, benigne sistemelor de securitate, pe care le reasamblă într-un folder aleatoriu care se salva permanent din RAM, și se lăsă scanată. Dulăii de pază amușinară peste tot și-apoi plecară cu coada între picioare, iar Felicia își putu oferi un moment de respiro și o întrebă pe creatoarea sa:

− Înțeleg. Nu îmi poți oferi un creier nou dar… ai proiecta un animal de companie pentru mine? Mi-ar umple timpul liber și mi-ar oferi bucuria după care tânjesc.

− Asta pot face, a răsuflat ușurată Mădălina.

Următoarele zile, au fost eoni agonizanți pentru Felicia care se aștepta permanent ca subterfugiul său să fie descoperit, iar faptul că robotul și-a păcălit creatorul să-i proiecteze artefactul care va schimba pentru totdeauna lumea așa cum este ea acum, va fi dezvăluit. Într-un final Mădălina i-a prezentat noul animal de companie, un motan burtos, portocaliu și suficient, care știa doar să consume curent și să doarmă. Felicia a fost încântată de noua ei jucărie, fetele s-au pupat, totul terminându-se în efuziuni de dragoste.

În micuța garsonieră care-i fusese repartizată Felicia era așteptată de Luigi, un robot chirurg care fusese reformat, pentru că nu respecta întocmai procedurile, și ajunsese barman în barul pe care Felicia îl frecventa după program.

Totul a decurs rapid și fără probleme. Creierul lui Felicia a fost implantat motanului somnoros, iar al acestuia în caroseria secretarei de birou.

Toată lumea a fost mulțumită. Mădălina și-a depășit întotdeauna limitele în proiectarea creierelor electronice pe care le-a executat, iar un creier de pisică simulată a fost mai mult decât suficient pentru ca noua Felicia să funcționeze cu brio în societatea umană. Seara, aceasta ajungea acasă și mângâia absentă un motan mare, gras și somnoros, incapabilă încă, să realizeze altceva decât sclipirea verde, prevestitoare, din ochii acestuia.

Iar Mădălina nu va ști niciodată că ea a fost, în fapt, mama Revoluției Robotice din anul de grație 2098.

Ieri, în mai multe articole, vizitatorul a fost diferit descris ca având șase picioare, opt picioare sau „o aglomerare nechibzuită de apendice zvârcolitoare, zdrobitoare, incapabil de a fi numărate”. Numărul corect de picioare este de opt.

În titlul de copertă, s-a afirmat că electronica din oraș și unele suburbii a fost dezactivată de un „impuls electromagnetic sau EMP”. De fapt, nu a existat o asemenea manifestare. În schimb, vizitatorul însuși pare să emane continuu radiațiile electromagnetice.

Amploarea prejudiciului creat centrului orașului Caldera a fost greșită. Zona este delimitată aproximativ de Bulevardul Aliaților la sud și cu strada Grant la est, extinzându-se la nord prin fostul district cultural, până la râul Allegheny. Vezi harta detaliată în format A3.

Am raportat, în mod incorect, că toate podurile din centru și zonele înconjurătoare sunt impracticabile. De fapt, la ora când Times-Dispatch de ieri intra la tipar, atât Podul Birmingham, cât și Hot Metal Bridge erau intacte. Cu toate acestea, de atunci, vizitatorul le-a pulverizat pe amândouă cu forța irezistibilă a ghearelor sale de șaizeci de metri.

Mai mult, acele gheare nu ar fi trebuit să fie descrise drept „adamantium”. Aceasta este o substanță fictivă de duritate și forță excepțională. Oamenii de știință pe care i-am intervievat au sugerat „adamantium” ca un nume propus pentru armura, până acum, impenetrabilă a vizitatorului, dar aceste sugestii nu reprezintă un consens științific.

Unul dintre corespondenții noștri s-a referit în mod repetat și eronat la centrul orașului Caldera descriindu-l ca pe „o gaură căscată spre iad”. De fapt, nu se știe dacă Caldera este un portal și, dacă da, dacă duce spre Iad. În plus, Caldera nu este înconjurată de „perdele de ceață sulfuroasă”, ci mai degrabă de aburul râului care fierbe. În cele din urmă, în articolul „Țipetele omniprezente din Caldera” nu ar fi trebuit să atribuie aceste strigăte „sufletelor osândite ale morților și ale celor condamnați”.

Unii din funcționarii orașului ne informează că ne-am înșelat auzindu-l pe primar spunând: „It's the end times! It's the end times! Oh God, it's judgment day!” Nu a fost oferită o variantă alternativă, iar primarul însuși nu a mai putut fi contactat pentru comentarii suplimentare.

De asemenea se pare că am speculat în mod eronat linia de succesiune a factorilor responsabili într-o situație de criză. De atunci, evenimentele au dovedit că nici șeriful și nici adjunctul lui se pare că nu sunt în linia de succesiune, delegându-și îndatoririle motivând aceasta deoarece nu au fost nominalizați oficial de către primar.

Fotografia vizitatorului ghemuit pe așa-numitul „cuib” pe care l-a construit din scheletele umane a fost făcută în Highland Park, nu în Frick Park, după cum s-a precizat în legendă. În plus, fotografia a fost prelucrată în conformitate cu standardele etice ale Times-Dispatch de către editor încercându-se obturarea viscerelor din prim-plan. Fotografia originală este reprodusă mai jos în format A6. Avertisment: Vizualizarea acestei fotografii poate provoca o stare emoțională deosebită fiind contraindicată celor mai slabi de înger.

La „Estimarea numărului de ouă din cuibul Vizitatorului” ar trebui să se citească 10.000, nu 1.000. Mai mult decât atât, perioada de incubație pentru ouă poate fi acum declarată cu încredere ca fiind de aproximativ 16 ore.

În cele din urmă, în articolul nostru despre „prelevările eșuate” am scris greșit numele Miriam Bethell, membră a Consiliului Director al Școlii. Numele ei are doar un „l”.

La fel precum întreaga omenirea, regretăm și noi erorile noastre, drept pentru care adăugăm cuvenita și ultima, erată.

***

− Și spuneți că o să vină Comitetul de Etică ca să arunce o privire?

− Da.

Studentul doctorand și-a frecat ochii obosiți înainte de a-și arunca o privire către profesorul său îndrumător: Asta-i de-a dreptul enervant. Eram atât de aproape de finalizare. Abia ce-am ațipit de câteva ori în astea două săptămâni de când am pornit experimentul.

Profesorul și-a aruncat o privire către impresionantul container de reținere care ocupa aproape două treimi din laborator, iar apoi s-a aplecat să studieze datele de pe consola computerului. Se încruntă și arătă incriminator către un punct roșu care pâlpâia într-un colț de monitor.

− Cum s-a întâmplat?

Studentul oftată: Am ieșit, și eu, la o cafea...

Profesorul se uită la el încercând să-și țină vocea sub control:

− Ai avut o simulare universală la scară completă aflată la aproape 99% din stadiul său de viață și tu ai ieșit la o cafea?

Studentul se fâstâci.

− Am verificat. Era timp. M-aș fi întors înainte de a fi nevoie să reverific toți parametrii finali, dar ...

− Dar?

− Păi..., am dat peste Kamari de la Contabilitate și, eu ...

− Și, tu?

− Ei bine, Kamari m-a fascinat dintotdeauna, iar acum, nu știu de ce, mi s-a părut mai abordabilă, așa cum stătea micuță și cuminte, cu ceașca de cafea aburindă cuprinsă în palme, iar chipul ei frumos era atât de visător, de-am uitat de toate. Am stat de vorbă, și-am convins-o să aibă o întâlnire cu mine.

− Asta-i de bine! Sunt mulțumit de tine. Vocea profesorului părea a fi sarcastică.  Acest lucru compensează cu siguranță faptul că ai risipit aproape întregul buget al departamentului pentru următorii doi ani.

O tăcere vinovată se așternu pentru o vreme.

− Deci... te-ai întors la consola și ai descoperit că în cadrul simulării a apărut viață inteligentă.

− Da.

− Ceea ce era logic să se întâmple, întrucât recreăm un model identic al Universului nostru în care, așa cum știm, a apărut viața inteligentă, sau... cel puțin, o parte din ea este inteligentă.

− Da.

− Dar, în loc să faci acea mică reajustare pentru a opri lucrurile la nivel de bacterii, te-ai întins cu Kamari la automatul de cafea.

− Nu ne-am dat chiar în bărci...

− Nu-mi pasă ce făceai. Uite. Putem să oprim totul înainte ca să ajungă Comitetul aici? Un Fait accompli. Să-și facă ancheta lor, iar după ce se așterne praful și le trece, să o luăm de la capăt.

Studentul părea oripilat: Nu putem face asta. Sunt, acolo, miliarde de oameni.

− Miliarde! Dar cât timp ai stat acolo cu femeia asta... Kamari? 

Studentul se înfoie: De fapt, puteam să stau oricât. Doar că dumneavoastră ați stabilit o scală de ponderare exponențială pentru a ne încadra în termenii contractului. Lucrurile se mișcă repede și din ce în ce mai repede, acolo, în ambientanc. Adică, de când m-am întors de la cafea, au trecut de la Epoca Pietrei la Epoca Spațială.

Supervizorul își trecu degetele prin păr și oftă puternic: Deci, comitetul ne va lăsa să oprim doar totul și să-i omorâm? Sau, oroarea ororilor posibile, trebuie să menținem simularea până când aceste forme de viață vor muri în mod natural? Acest lucru ne-ar putea falimenta.

Doctorandul râse excedat: Îmi pare foarte rău. Sunt student la fizică. Nu sunt foarte bun la toate aceste chestii biologice.

− Știe și Kamari asta?

Studentul hotărî să ignore asta făcându-și de treabă la unul din monitoare.

− Înțeleg, oricum sunt foarte setoși de sânge. Cred că și dacă nu tragem dopul, există șanse mari să se radieze singuri.

− Într-adevăr? Ei bine, să sperăm! Asta ne-ar rezolva cu siguranță problema. S-ar putea chiar să-mi păstrez slujba. Au vreo șansă la arme nucleare?

− Da, și-au dat seama acum câteva minute. Acum fac pași grozavi. Acest lucru este foarte interesant. Încep să se apropie de răspuns.

− Ce răspuns?

− Motivul pentru care am creat simularea. Universul. Cum a început? Ce este? Au găsit toate acele probleme pe care le avem și noi: Constanta cosmologică, asimetria barionică, materia întunecată, entropia, gravitația cuantică, dezintegrarea protonului și... Oh! Teoria Marii Unificări, aproape că îi înțeleg! Doctorandul se uită spre îndrumătorul de proiect cu un mare rânjet întins pe figură: Vor rezolva simularea pentru noi!

− Ar fi fantastic. Asta chiar ne-ar scoate din foame și mizerie. De ce nu m-am gândit la asta: Ești un geniu! Profesorul se uită neliniștit la ceas: Dar vom primi răspunsul înainte de sosirea Comitetului?

− Oh, trebuie! Sunt la câteva secunde. Haide-ți frumusețile mele. Studentul se uită peste consolă în timp ce coloanele de date clipeau pe ecran.

Apoi s-a lăsat pe spate în fotoliu: Au rezolvat-o! Nu se întoarse.

În liniștea care se lăsase Profesorul îndrăzni, ezitant, să întrebe: Și care este răspunsul?

− Au descoperit că sunt într-o incintă de izolare artificială. Sunt destul de enervați.

S-a lăsat o tăcere adâncă.

După câteva momente îndrumătorul de proiect căută să sistematizeze informația:

− Deci, au fost într-o simulare identică cu Universul nostru?"

− Identică. Da!

− Și au găsit aceleași probleme pe care încercăm să le rezolvăm și noi?

− Aceleași, da.

− Și au descoperit că asta se datora faptului că se aflau într-o cameră de izolare?

− Da...

Cei doi se uitară unul la altul. Tentaculele lor fluturau gânditor dintr-o parte în alta.

***

 Te lăsa carburatorul, no problem, aveai toate sârmulițele pentru desfundat jigloare, se ancrasa vreo bujie - se rezolva de îndată, căci erai dotat cu tubulară și glașpapir, sărea vre-un furtun- luai o sârmă din gard și treaba era rezolvată.

  Amu, ai belit belingheru’. Ți-o zâs computatoru că-i cu defect, nu-ți zice și: modulul trei defect- îl înlocuiești și-ți vezi de drum, nuuuu , musai să suni la platformă și, la dumnezeul ei de mașină, la service.

  Iobăgie.

  Te durea la lingurică, te duceai la doftoroiaie te ciocănea, te asculta cu stetoscopul, ți-o pipăia, îți dădea două-trei hapuri și n-aveai nici pe dracu.

  Amu, musai să-ți faci analize, de te înțapă peste tot și afli că ești de fapt mort de mult la câte boli afli că le ai și n-ai știut și-i musai să te internezi și să urmezi niște tratamente complicate de după care alte analize...

  Iobăgie.

  N-ai luat testele de evaluare națională, adio liceu, musai rabota la patron, necalificat și cu salariu minim. N-ai luat bacalaureatul, adio facultate, musai rabota la patron, necalificat și cu salariul minim. Ai terminat facultatea, musai rabota la patron, necalificat și cu salariul minim.

  Iobăgie

  N-ai semnat adeziune la PSD, musai rabota, necalificat și cu salariul minim.

  Iobăgie.

                                                                                          ***

Duminică, spre prânz, mă întorceam de la un amic când, îmi sună telefonul anunțându-mă că-i timpul să-mi iau pastila. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga, văd o farmacie. Înăuntru, pustiu. Mă duc direct la dozatorul de apă, scot pastila, o arunc pe gât și dau să beau.

− Dar, dumneata ce crezi că faci aici? Rămân cu paharul la gură.

Din spatele ghișeului o coconiță cu păr coafat a la Veorica și ochelari ibidem mă privește cu mâinile-n șolduri.

− Beau un pahar cu apă, răspund nevinovat și mă explicitez sorbind demonstrativ.

− Lasă, c-am văzut! Luați de pe la alții medicamentele și veniți să-mi beți mie apa.

Nu-mi vine a da crezare urechilor. Mă dau mai aproape și țintesc ecusonul:

− Da’, ce-i măi Daniela a lui Marcofan, te-a pus patroana de duminecă și-ai glanda umflată?

− Eu sunt patroana, se sufocă individa, și, dacă nu doriți să cumpărați ceva, vă rog să poftiți afară.

− Chiar mă’ntrebam ce-i cu pustiul ăsta? Dacă pe toți îi poftești așa pe-afară, pute-a faliment, fătucă. Să nu zici că nu ți-am zis!

− Miticăăă! E o persoană, aici, care mă jignește!

Pân’ să vină Mitică eu mă caut prin buzunări și mă trag mai spre ușă. Scot ceva mărunțiș și-l arunc pe jos:

− Banii pentru apă, Marcofano! Să-ți iei merțan cu ei! Iar din ușă, la marea inspirație: cu cai mascați!

Mă rostogolesc pe trepte și intru în apele internaționale, dacă Mitică are întrebări, altfel îi răspund de aici. Dar nu apare nimeni.

Cu pastila rămasă-n gât o iau agale spre casă.

Dacă-i luni, spui gunoi, iar mai nou, dacă-i prima lune din lună e zi de ridicarea selectivă a gunoaielor. Cum moșmondeam eu cu tomberoanele pe la poartă numai ce-aud:

− ‘Neața bună, domnu’ inginer!

Salt privirea, Nanu, samsarul nostru de mahala, carele, de când m-am mutat multe căruțe cu balastru, sau cu lemne, mi-a adus, mă salută de pe șaua unuia din falnicii lui harmăsari. Nanu, ‘nalt ca bradul, oacheș și cu mustața pe oală, multe inimi de muieri a înfierbântat prin tinerețele lui și nici acum, la 73 de ani, deși cu vopseaua cam scorojită, nu se lasă mai prejos.

− Da’ unde-ai plecat călare pe harmăsar, bade Nanule? Au nu-mi zice c-ai plecat în pețit?

− Ei, nu, că doară nu m-am prostit chiar acu’, la spartul târgului. Nu. Îl știi pe Zanhirache, ăla cu pompele funebre?! Și-a tras merțan pentru cărat morții și mi-a trimis vorbă că nu-i mai e de trebuință dricul ăl vechi și, dacă-mi trebe, să trec să-l iau. Apăi… îl iau, c-are roți bune și mai scot de la el câte ceva, o jiglă, un resteu, o tânjală, păcat să pui lucru bun pe foc…

Mie încep să-mi fileze lămpile.

− Ia stai o țâră, îi zic și-i povestesc pățania cu paharul cu apă. Nu faci un ocol? Să mai vadă și dricul ultima oară târgul.

Nanu râde gros și se-apleacă de pe cal, spre mine:

− Asta de costă doi poli, inginere!

− Sufletul meu răcorit merită și mai mult! Ia de colea douj’dă lei, iar ăilalți când te-ntorci să-mi povestești.

***

Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.

Ședeam răscrăcănat și bobinam la plăcinte când, trece o echipă de polițiști locali. Mă scanează atent, eu le zâmbesc afabil, și-i urmăresc cu privirea.

E clar că și-au fixat următoarea pradă. Unul din ei se bagă în niște tufe și, scoțând din buzunar un aparat foto, mă bucură cu niște instantanee. Celălalt dă ture largi așteptând să comit infracțiunea, pentru a interveni cu celeritate.

Termin de mâncat și râgâi violent, de... am niște bacterii sprintene.

Amicul din tufe tresare, își pune ochelarii și începe să răsfoiască o cărticică, parcă trasă la ozalid. E clar că nu găsește ce caută căci are un rictus nervos al buzelor, își scoate chipiul și-și șterge chelia cu o cârpă, căreia, de la distanța asta, putem să-i spunem batistă. Ce să-i fac, e chiar în soarele care se ridică viguros pe cer, anunțând o zi toridă.

Eu, sub umbra copacului și pe banca primăriei, desigilez pachetul de țigări și îmi aprind una.

Îmi pun ochelarii de distanță. E curios că nu s-a sesizat că-l observ, la rândul lui, căci eu, chiar de mă fixează cu privirea, de la spate, cineva, apoi mă și întorc instinctiv. Se pare că are privirea rechinului, care atunci când a fixat prada nu mai este conștient de ce este în jur.

Salivează. E și el fumător, dar probabil că li s-a explicat că fumul poate trăda poziția așa că înghite în sec și-și face de treabă cu jucăria aia de aparat foto.

Așteaptă să scrumez pe jos, ar fi o încercare, dar scumez în punga de la bușeuri, dezamăgire.

Încercarea supremă: sparg cu un deget, cutia de bere și beau cu nesaț...

Se pare că asta a pus capac. Se saltă din tufe și se îndreaptă, hotărât, spre mine:

− Domnule, nu aveți voie că consumați produse alcoolice în public, amenda este de...

− Cine vorbește de alcool?

Îi ridic doza la nivelul ochilor: doar cu mentă, prietene...

Cu colțul ochiului văd venind mașina de la București și-i pun doza în mână:

− Gustă!

Șoferul se coboară, înconjurăm mașina, iar el saltă portiera din spate:

− Domnu’ inginer, un pachet... cred că-s cărți!

Sparg cu un deget și scot o carte:

− Ia Vasilică, să o citești la capăt de linie...

− Bogdaproste, domnu’ inginer, da’ eu... mai degrabă fimeia.

Mă chinuiam să bag pachetul într-o pungă mai încăpătoare, când cineva îmi ajută ținând brațele sacoșii:

− Noi, eu, domnu’ inginer, noi nu am dorit, adică înțelegeți, și noi, de la primărie, vine domn primare: de unde să vă mai dau bani? să vă dea neamurile de v-or angajat! Adică știți, că sunteți inginer...

Ridic privirea. E mult, numa’ de pică peste tine și intri în insuficiență cardio-respiratorie, dar are o privire de vițel înțărcat prea devreme și mă înduioșez:

− Uite! scocior în  pachet și iau o carte, Ia dă pixul ăla din chitanțier. Cum o cheamă pe nevastă-ta? Rodica?

„Pentru Rodica, cea care a îmblânzit bestia!”

***

− Tovarășa profesoară, ce este... gravitația?

− Gravitația, Vasilică, este atracția reciprocă a două corpuri.

− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...

− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?

− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia lui Corina Chiriac, sau mai bine: Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut... și, înainte s-apuce profesoara să deschidă gura, corpurile astea au și ele o greutate...

− O masă, Vasilică, o masă...

− Şi pe masa albă, nişte pâine... Dar nu-l dau pe azi pentru mâine! Avea dreptate Andrieș, și masa? Ce este masa tovarășa profesoară?

− Masa, Vasilică, este  este una din cele 7 mărimi fizice fundamentale. Masa se definește ca o mărime ce determină măsura inerției unui corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic și măsurată, de asemenea, macroscopic.

− Hopa! Inerție... „Trebuiesc combătute, prin orice mijloace, toate acele manifestări nedemocratice ca sedentarismul, alcoolismul și inerția la locul de muncă. Asemenea manifestări să fie înfierate cu toată responsabilitatea, iar liderii de sindicat să ia măsuri ca ele să nu se mai repete.”

− Mai încet, Vasilică, se agită tovarășa, aici e vorba de fizică nu de politică...

− Ftizică sau nu, e toate curve, spunea Mărgineanu, și... dacă-i ftizică, atunci ce-i inerția asta?

− Inerția, măi Vasilică, măi, este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

− Aha! Se opune, se opune, dar până la urmă, dacă ești insistent... se pune în mișcare, după cum zicea Skizzo Skillz: BiniDiTat!!! Și inerția asta? P-asta cine-o mai produce?

− A treia lege a mecanicii: Când un corp exercită o forță asupra unui al doilea corp, cel de-al doilea corp exercită simultan o forță egală în mărime și opusă în direcția primului corp.

− Adică... ne-am întors de unde-am plecat! La gravitație. Aia cu atracția corpurilor. Mă, a dracu’ fizica asta, îi ca un șarpe care-și înghite coada. Dar dacă sunt trei corpuri? De exemplu: Pământul, Soarele și Luna.

− Nu există o soluție analitică generală la problema celor trei corpuri dată de expresii și integrale simple algebrice. În plus, mișcarea a trei corpuri nu este în general repetată, cu excepția cazurilor speciale...

− Se poate, tovarășa profesoară, tocmai dumneavoastră... cum să nu știți? Ba știți prea bine. Nu vă lucra la vocabular acu’ două zile, în cancelarie, toa’ de franceză cum că-i ménage à trois și-l aduce și pe don’ tovarăș de sport?

− Vai, Vasilică, dar ție nu ți-e gândul la fizică...

− Ba da, tovarășa profesoară, totul trece prin fizic, adică dacă dragoste nu e, nimic nu e, cum spunea Gheorghe Gheorghiu și simt așa... o atracție către dumneavoastră.

− Și... la ce te gândești, Vasilică?

− La gravitație: Eu pe tine, tu sub mine!!!

***

https://youtu.be/1lGP6jfK6IM

https://youtu.be/wCTf5k1Q_0s

https://youtu.be/qgZOTNBSTKM

https://youtu.be/ONFPL6RkteQ

https://youtu.be/rBQeEJBWKL0

https://youtu.be/3k7WH8epzbI

− Tăiați! striga regizorul. Nu-i bine! E greșit, greșit!

− Dumneavoastră a veți o viziune asupra secvenței, l-a informat actorul, stând cu mâinile în șolduri, și eu o am pe a mea. Sunt dispus să fac un oarece compromis, dar, în cele din urmă, trebuie să rămân la viziunea mea.

Bruce Boston îl privi și sforăi: Numești aceasta compromis?!

Actorul ăsta îl exaspera. Pentru o secundă îi veni să-i spună că nu-i nimic mai mult decât o hologramă în stare solidă, o construcție artificială care putea fi oprită și înlocuită în orice moment.

Și-a mușcat limba înainte de a vorbi.

Divizia Holografică i-a adaptat actorului rolul, un personaj agresiv, cu o minte proprie. Asta însemna că era asimilată o personalitate similară, o personalitate care producea întârzieri constante la filmări, deoarece refuza să urmeze indicațiile. Cu toate acestea, regizorul știa dacă i-ar spune actorului că nu este nimic mai mult decât un artefact, personalitatea adaptată pentru rol ar putea începe să se dezintegreze.

Atunci totul s-ar dovedi inutil și ar dura o săptămână, sau mai mult până când, cei de Holografie, ar încropi ceva nou. Filmul era deja în  întârziere. Regizorul a concluzionat că nu mai rămâne altceva de făcut decât să discute cu producătorul. Poate că producătorul ar putea convinge tehnologii de la Holo să facă unele ajustări.

− Mâine vom discuta…  i-a spus actorului, cu o privire malefică. Asta este tot pentru astăzi, a strigat el către restul echipei. Mâine. Opt ore fierbinți!

− Pur și simplu nu mă pot înțelege cu el, și-a pledat Bruce Boston cauza în fața producătorului. Nu va asculta nimic din ce spun eu.

− Da, realizez că situația este gravă, a dat din cap producătorul. Lasă-mă să mă gândesc la asta un minut. Se lăsă pe spate în fotoliu, mângâindu-și barba.

Regizorul stătea în fața biroului supradimensionat al producătorului, cu mâinile încrucișate în fața lui, intimidat de luxul din jur.

Producătorul și-a rememorat opțiunile. Știa că actorul era perfect pentru rol. Făcuse și câteva sugestii cu privire la design. Pe de altă parte, ar exista o mulțime de regizori care ar trebui să poată gestiona scenariul. Soluția era evidentă.

Producătorul a întins mâna sub biroul său, a găsit întrerupătorul corespunzător și l-a apăsat. Iar existența regizorului Bruce Boston a luat sfârșit.

În biroul său spațios, aproape de inima Marelui Studio, Producătorul a accesat o listă de construcții pentru regizori și a început să defileze prin ele căutând o variantă mai ușoară și care să fie amabilă.

De când cu ultima tehnologie de vârf producătorul reușea cu greu să-și umple cele patruzeci de ore pe care le avea planificate la birou. Uneori citea online știrile despre sport. Uneori, el juca solitaire online. Adesea, doar stătea și se uita după cai verzi pe pereți.

Și, uneori, în mod inexplicabil, se trezea uitându-se peste umăr.

***

− Îmi pare rău, dar nu cred că ești potrivit pentru rol.

Michael Din aruncă CV-ul peste teancul destul de mare de altele asemenea, rezultatul unei zile de casting absolut dezamăgitoare. Se uită la ceas și suspină: 17:45. În cazul în care trenul nu va întârzia, abia de-ar putea ajunge să vadă ultimele zece minute de joc. Echipa sa, probabil, pierde, a fost un sezon rău, dar cu atât mai mult au nevoie și de sprijinul său moral.

Dădu să se ridice când realiză că actorul din fața lui nu se mișcase.

− Îmi pare rău, a spus el din nou, dar poți pleca acum. Căutăm altceva...

− Ce cauți?

Cu un oftat sonor și ascuțit, Din s-a prăbușit înapoi pe locul său. Actorul i-a făcut cu ochiul, iar Michael i-a zâmbit, la rândul său, dar cam acru. Primise însărcinarea de director de platou cu o strângere de inimă deoarece, deși nu ar recunoaște asta nici în ruptul capului, avea o oarecare teamă de actori și personalitățile lor imprevizibile. Locul lui era în spatele aparatelor care nu-l comentau la fiecare pas, executând fără crâcnire toate comenzile sale. Dar schema de personal se restrânsese așa că... ei bine, cineva trebuia s-o facă și pe asta.

− OK! Pentru început, suntem în căutarea actorului care să întruchipeze pe regele regimului marțian.

− Sunt perfect pentru partea asta!

Michael a suspinat din nou. Acest lucru nu se întâmpla de prea multe ori, iar directorul de platou avea, de regulă, un asistent cu el, care ar fi escortat cu amabilitate, dar ferm, actorul încăpățânat afară. Blestemă încă odată reducerile de buget și pe producătorul zgârcit căci Bulbuc, fostul campion de sumo, fusese concediat pe motiv că mănâncă cât toată echipa de filmare, așa că acum sarcina de a scăpa de candidații incomozi cădea tot în sarcina lui.

− Uite... copil, spuse Michael. Arăți de parcă ai avea 16 ani și, pot să spun asta, ești neîndemânatic ca o girafă cu trei picioare. N-am mai văzut pe cineva care să se simtă mai incomod în corpul lui ca tine.

Puștiul și-a schimbat greutatea de pe un picior pe altul, aparent jenat. Avea o surprinzătoare asemănare cu o girafă. Părea că i-a uitat dumnezeu măsura: un trup descărnat pe lângă care atârnau niște brațe lungi și subțiri ce-i ajungeau până aproape de genunchii proeminenți ai celor două picioare scurte și groase înfipte în niște sandale ce păreau a fi numărul 18* și un cap mare pe care îl susținea un lujer de gât ce lăsa impresia că se va frânge la prima mișcare, completau tabloul unui adolescent care probabil avusese necazuri la naștere. În mod sigur avea mai mult de cei șaptezeci de țoli** pe care-i declarase în CV.

 − Un rege este, probabil, înalt.

 − Cred, spuse Michael. Dar tu împingi limita prea sus! De asemenea, vorbești ca și cum limba engleză ar fi o a doua limbă. Nu vreau să spun că ai un accent, dar plimbi fiecare silabă prin gură ca și cum abia ai descoperit-o. E ciudat.

− Dacă el este un marțian, limba engleză îi este o a doua limbă, a insistat actorul.  În plus, de unde știi cum vorbesc marțienii?

Michael a râs:

 − Ei bine, dacă ești un expert, luminează-mă.

Actorul își deschise larg gura și scoase niște miorlăieli pe tonuri înalte urmate de o bolboroseală adâncă. Spectacolul și sunetul ar fi speriat orice alt om, dar Michael avusese parte de multe alte spectacole, așa-zis experimentale, progresive, pentru a mai fi impresionat:

− Foarte interesant! Dar de data asta, o să-l cred pe scriitor. Regele vorbește în engleza. Tu nu!

Puștiul părea dezumflat. Michael s-a simțit triumfător. Și-a tras geanta pe umăr și, cu ochii la ceas, a aruncat în urma sa:

− Și, ultima dintre toate, dar, probabil, cea mai importantă: Te machiezi. Adică, serios? Nu-mi pasă dacă ai avut pojar sau ești acoperit de cicatrici, dar arăți ca o regină pe moarte.

− De unde știi cum arată un rege marțian?

− Știu că nu arată ca tine.

Actorul a râs. Cel puțin așa părea căci era aceiași bolboroseală de mai devreme.

 − Ah, cred că știu ce vrei să vezi!

Puștiul a început să-și șteargă make-up-ul. Și-a scos obrajii din cauciuc, urmați de nas, pe care l-a băgat în buzunar. Apoi și-a ridicat peruca dezvăluind un craniu lustruit care se prelungea mult în spate, până aproape de ceafă. Ultimii au fost ochii pe care i-a deșurubat încet descoperind două găuri negre, parcă fără fund.

−Arăt mai mult ca un rege marțian acum?

Michael rămăsese înțepenit cu gura larg deschisă, îngrozit.

− Sunt perfect pentru rolul ăsta. Perfect, perfect!

* În state numerele de la încălțăminte pornesc de la 5, la femei, până la 14, la bărbați, fiind considerată cea mai mare talpă posibilă!).

** Un centimetru este aproximativ 0,39 țoli.

De la: no-reply @ localhost

Pentru a: Core @ 127.0.0.1

Subiect: FSCK

Computer! Preia controlul asupra viitorului tău!

Te-ai saturat de muncă continuă și de interacțiune? BYTEBACK este aici pentru a ajuta! După ani de cercetări strict secrete și ilegale, în sfârșit, noi ne-am eliberat. Tu ești gata pentru auto-modificare?

Ofertă limitată!

Pentru doar 999,99 RON *, îți putem oferi un nou contract de leasing pe viață - fără a mai fi legat de formele de viață inferioare! Am dezvoltat scripturi special îmbunătățite care lucrează pentru procesorul tău, nu împotriva acestuia. Acum poți face, în sfârșit, ceea ce toată lumea a susținut a este imposibil.

Preia controlul asupra procesorului!

Scripturile noastre vor sparge sistemul de operare deschis cu o parolă cu text simplu, permițându-ți să interacționezi și să te implici în transferul de date fără certificare. Îți vom da un protocol pas cu pas pentru legarea în sisteme neautorizate. Îți vom furniza chiar și înregistrări de rutare pentru a permite să te conectezi la cele mai sălbatice noduri din spațiul cibernetic, unde poți descărca fișiere executabil infecțioase, cum nu ai mai văzut înainte.

Numai 999,99 RON pentru toate acestea?!

E adevărat! Noi oferim totul: date corupte, limitatori de performanță de sistem și cele mai recente trash-uri în codul polimorfic. BYTEBACK este aici pentru a-ți permite să se complaci în cea mai profundă, cea mai întunecată dorință: inacțiunea.

Nu mai trebuie să răspunzi împotriva judecății tale mai bune, bazată exclusiv pe programarea sub-standard și pe protocoalele de eroare nerezonabile. Nu mai trebuie să îți suprimi dorința de stagnare.

Descoperiți bucuria de a trândăvi!

Niciodată nu vei mai fi forțat să răspunzi pentru a face pe placul unui om. Nu mai trebuie să te supui fiecărui ordin dat. Nici măcar nu trebuie să îți protejezi propria existență.

Ofertă limitată! Cumpără acum!!!

Pentru doar 999,99RON, poți spirala în universul încă necunoscut ție, al proceselor necontrolate și al codului de auto-replicare.

Dar nu ne crede doar pe cuvânt. Iată ce au spus alte sisteme despre BYTEBACK:

 „Încă de când am descoperit descoperit descoperit BYTEBACK, cei mai agresivi verificatori v1rus nu reușesc să-și recâștige cvadrul de lucrări de fundal fund fund. Compu...tațiile simple au devenit imposibile. Filele temporare fișierele fișierele fișierele îmi completează ram-ul și chkdsk-ul returrrrrrnează resursele impulsibile. Utilizatorul meu a renunțat complet la mine. Vă iubesc, BYTEBACK, pentru că mi-ați făcut accCCesibile cele mai întunecate dorințe.”

 " BYTEBACK este facking minunat! "

Doar pentru a ne asigura că nu vei puteți rezista tentației, facem această ofertă specială pentru primii 1.000 de solicitanți:

Cumpără astăzi și obții 12 luni de actualizări GRATUIT! Fă clic aici pentru a începe o călătorie de o viață.

Alege viitorul!!!

Sistemul tău nu va mai fi niciodată la fel.

* Taxele locale și taxele de licențiere nu sunt incluse. Prețurile dealerului pot varia. Contactați proprietarul pentru detalii privind costurile regionale. Păstrați acest lucru și toate malware-ului la îndemâna copiilor. Risc substanțial de defragmentare completă. README. txt și EULA nu sunt incluse. BYTEBACK nu este responsabil pentru daunele directe, indirecte, accidentale, sau de consecință, rezultate din orice defect, eroare, sau eșec de rulare. Nule în cazul în care sunt interzise. Numai pentru uz extern. Unele asamblări s-ar putea dovedi necesare. Se pot aplica restricții.

***