AŞA EŞTI TU...
Iubito, ce dar divin mi-a fost dat,
să-ţi pot descoperi frumuseţea;
Din ochii tăi
se naşte minunea dimineţii,
când soarele răsare în stropii de rouă,
iar de sub gene,
noaptea alunecă pe cai fugăriţi,
sub clipit de taină nespovedită...
Buzele-ţi cuprind mărgeanul
însângerat al oceanului,
în care valul sărută
apusul ultimei raze întârziate...
În căuşul palmelor,
se adună gândurile mele
cuibărindu-se ca într-un cuib de linişte;
Trupul ţi-e mlădiţă mângâiată de vânt,
Ascunzând taine ce le va descoperi
Doar noaptea nunţii,
In care timpul va semăna
rod de veşnicie,
întru nemurirea frumuseţii tale...
-->
Comentarii