22. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
pasiune risipită (cybersonet CXLII)
colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)
în colivia veche-a viselor pierdute
lumina ta se frânge fără glas
în ochii tăi tăceri de stele mute
un ultim dor rămâne ars și ras
ne stingem ca un val lovit de stânci
sub mângâieri ce nu mai ard nici dor
în trupul tău e vântul dintre lunci
și cerul nopții-i rece tremurător
nu mai există zori ci umbre goale
pierdute-n fumul clipelor târzii
a fost cândva o dragoste pe cale
dar azi doar scrum mai e-n priviri pustii
un vis închis în ușa nepăsării
o umbră rătăcind în calea serii
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii