a mai trecut din viață un an
Tristă oră și pustie,
Arătările se frâng sub porți,
Sufletu-mi e-un câmp de bătălie
Între cei vii și-ntre cei morți.
Bate un vânt straniu peste vechile catedrale,
Undeva se aud sunând clopotele,
Doi vraci cu niște figuri banale
Ne spun povești orientale.
Suntem și noi niște frunze,
Se plimbă vocalele pe lângă noi,
Aruncăm cuvintele lăuze
Și ne strecurăm printre soare și ploi.
Destinul nostru doarme în vatră, aproape,
Și râde precum Gioconda la Luvru de noi,
Ne spălăm de păcate cu prosoape,
Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi.
Plouă câteodată pe noi cu erori,
Suntem la cină Iuda Iscarioteanul,
Aducem la masă un buchet de flori
Și-l uităm în vază putrezit tot anul.
Zilele trec ca tramvaiele rătăcite,
Poetul aruncă la gunoi manuscrisul unui roman,
Adio amante, adio iubite,
A mai trecut din viață un an.
luni, 2 iulie 2012
-->
Comentarii
Poate ploua cu încă o eroare, să mai spuneți asta și la douăsute de ani!
Mulțumesc doamna Delia și doamna Maria Bratu pentru cuvintele dv. de har.
azi scutur clipa, deja-i prafuita,
tipa la mine asteptarea-i surda
c-a ramas agatata pe cui rugint
batut in timpane de anul trecut.
Domnule Ionescu poezia domniei voastre atât de frumoasă este aşa de sumbră azi...ce dacă a mai trecut un an? Să treacă mulţi, să trăim multe şi neaşteptate experienţe şi să fim înţelepţi şi să ne bucurăm de fiecare clipă. Cu drag de versul domniei voastre.
Mulțumesc Mihaela pentru citire.
Destinul nostru doarme în vatră, aproape,
Și râde precum Gioconda la Luvru de noi,
Ne spălăm de păcate cu prosoape,
Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi