Mai stau şi-acum cu ramuri de finic în mâini,
haina îmi pun pe colbul din cărare.
Aştept să treacă Cristul şi pe-aici,
pacea să-i simt
şi -n suflet să am soare...
Mai văd asinul gârbovit
ce duce-n spate o povară sfântă
şi strig
sfânt ,sfănt e Domnul Savaot...
Cu mine strigă îngerii...şi cântă.
Privesc şi-acum copiii care fug
să-ntâmpine pe Domnu-n drumul mare...
Alerg şi eu...şi-L văd venind.
E trist.Povara lumii - o cară...şi îl doare.
El ştie că acei ce strigă azi
ţinând în mâini ram verde.. şi-l aşteaptă
scuipa-vor mâine sfântul său obraz,
căci nu vor ţine calea lui cea dreaptă.

Comentarii
Dragă Camelia C. mulțumesc pentru apreciere.
Mulţumesc dragă Lenuş pentru vorbele călduroase.
Cu toată admiraţia pentru acest poem minunat
Mulţumesc pentru popas şi pentru comentariu.Minunat.