Mai stau şi-acum cu ramuri de finic în mâini,
haina îmi pun pe colbul din cărare.
Aştept să treacă Cristul şi pe-aici,
pacea să-i simt
şi -n suflet să am soare...
Mai văd asinul gârbovit
ce duce-n spate o povară sfântă
şi strig
sfânt ,sfănt e Domnul Savaot...
Cu mine strigă îngerii...şi cântă.
Privesc şi-acum copiii care fug
să-ntâmpine pe Domnu-n drumul mare...
Alerg şi eu...şi-L văd venind.
E trist.Povara lumii - o cară...şi îl doare.
El ştie că acei ce strigă azi
ţinând în mâini ram verde.. şi-l aşteaptă
scuipa-vor mâine sfântul său obraz,
căci nu vor ţine calea lui cea dreaptă.
-->
Comentarii
Dragă Camelia C. mulțumesc pentru apreciere.
Mulţumesc dragă Lenuş pentru vorbele călduroase.
Cu toată admiraţia pentru acest poem minunat
Mulţumesc pentru popas şi pentru comentariu.Minunat.