Te întrebi ce fac?
Stau în planul sferic
al unui gând
cu faţa întoarsă spre apus
citesc, iubesc sau tac,
despic amurguri
cu umbre de la răsărit;
din ziduri curg păpuşi de ceară
şi dintr-un capăt până-n altul,
un pianist nebun repeată
acelaşi monoton motiv,
se împiedică mereu de acelaşi prag.
Mă întrebi, ce fac?
O, iarăşi scriu, vorbesc năucă,
pe clape de pian dezacordat.
într-un simulacru de eufonie,
aceeaşi clapă, acelaşi sunet
învie linii subţiri şi imprecise
în camera albă cu patul nefăcut.
Comentarii