13. (poezie, cybersonet)
~ ciclul lacrimă şi lumină ~
adormirea maicii domnului (cybersonet CCCIV)
când ceasul a sosit nu ai murit marie
ci te-ai culcat în pace maică preacurată
pe cer se-auzea cântare heruvimie
și îngeri te-nconjurau cu slavă-ndată
în josul muntelui trupul ți-a fost purtat
ca pe o raclă sfântă floare neveștejită
iar sufletul ca mir de har înmiresmat
a urcat la tron de fiul tău primită
nu moarte ci mutare spre veșnică odihnă
nu lacrimă ci zbor spre raiul pregătit
tu maică ești cetate și sfântă grădină
din care curge mir spre tot ce-i părăsit
bucură-te mireasă fecioară neînchinată
bucură-te marie slavă neîncetată
abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii