Adrian Păunescu ar fi împlinit astăzi 68 de ani. Să ne amintim cu drag de marele poet!

[Lenuş Lungu]

Poetul Adrian Păunescu ar fi împlint astăzi 68 de ani. Pe 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu a ales însă să plece într-o lume mai bună şi să lase în urma sa mii de poezii care vor vorbi despre cine era, ce simţea, ce gândea şi mai ales ce iubea Adrian Păunescu.

Adrian Păunescu ar fi împlinit astăzi 68 de ani.

[Lenuş Lungu]

Adrian Păunescu - Dumnezeul salvării

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.
Mulţumesc frumos Giurgiu Silvia...A fost şi va rămâne un mare poet contemporan.
Cu prietenie Lenuş

[Giurgiu Silvia]

U n mare poet contemporan, pacat ca ii pretuim dupa ce pleaca dintre noi,si nu cat timp sunt pe lumea asta!

[Lenuş Lungu]

Mulţumesc frumos Floare Bernad ...Aşa este.

Cu prietenie Lenuş

[Bernad Floare]

Nu sunt cuvinte sa poata masura imensa avere ce ne-a lasat-o.Putem sa-l pretuim prin neuitare, prin bucuria de a-l redescoperi si azi prin versurile sale minunate.

[Lenuş Lungu]

"Totusi, iubirea"

Si totusi exista iubire

Si totusi exista blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si ma tem.

 

Si totusi e stare de veghe

Si totusi murim repetat

Si totusi mai cred in pereche

Si totusi ceva sa-ntamplat.

 

Pretentii nici n-am de la lume

Un pat, intuneric si tu

Intram in amor fara nume

Fiorul ca fulger cazu.

 

Motoarele lumii sunt stinse

Retele pe cai au cazut

Un mare pustiu pe cuprins e

Trezeste-le tu c-un sarut.

 

Acum te declar Dumnezee

Eu insumi ma simt Dumnezeu

Continua lumea femeie

Cu plozi scrisi in numele meu.

Adrian Paunescu

 

Afara roiesc intunerici

Aici suntem noi luminosi

Se cearta-ntre ele biserici

Facandu-si acelasi repros.

 

Si tu si iubirea exista

Si moartea exista in ea

Imi place mai mult cand esti trista

Tristetea, de fapt, e a ta.

 

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul ma sprijin de cer,

Tu esti in puterile mele,

Desi inchizitii te cer.

 

Ce spun se aude aiurea,

Ma-ntorc la silaba dintai,

Praval peste tine padurea:

Adio, adica ramai.

 

Si totusi exista iubire

Si totusi exista blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si ma tem."

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]