Cele două fete se apropie de maşină una în spatele celeilalte. Cea din urmă priveşte iscoditoare celelalte maşini staţionate, verificând terenul, dar se vede treaba că poliţia are altceva mai bun de făcut.
Prima brunetă îşi sprijină coatele de portiera şoferului, geamul fiind în jos. Zice:
- Ni s-a părut nouă sau doi masculi dau semnale Morse cu farurile? Aşteptaţi pe cineva sau chiar pe noi?
Lică durul:
- Aşteptăm două tipe mişto, da’ nu ştim dacă voi sunteţi alea!
Fata se uită formal în jur şi continuă:
- Nu văd pe nimeni, doar noi două.
- Înseamnă că voi sunteţi cele aşteptate. Urcaţi?
- Urcăm! Ne plac maşinile de rahat, ca a voastră.
- Alta n-avem, da’ poate c-avem altceva mai bun.
- Unde, în pantaloni?
- Îhî!
- Da-n buzunare, ce-aveţi?
- Valută europeană. De peste baltă n-avem.
- Bun şi-aşa. Unde?
- Asta-i! Tocmai asta-i buba!
- Veniţi la noi!
- Îî! În nici un caz. Suntem cu treburi cinstite pe-aici şi nu vrem să dăm de dracu’ prin cine ştie ce cotloane. La şosea, dacă vreţi, dacă nu, coborâţi la prima!
- La şosea e periculos pentru noi. Cine ştie ce maniaci sunteţi. Amicul tău n-a scos o vorbă.
- El e cu biştarii şi tocmai a terminat să-i numere. Acum e ocupat cu verificarea voastră. Puteţi fi la fel de periculoase şi voi sau peştele vostru.
- Suntem pe cont propriu.
Marcu întreabă:
- Au fost destule maşini şi nu v-aţi urcat în nici una. Mi se pare destul de suspect.
- Îi cunoaştem pe toţi dobitocii care au fost prin preajmă. Ne-am prăjit de câteva ori cu ei. Învăţătură de minte.
- Lică, ia-o spre Medgidia, îl sfătuieşte Marcu.
- Nu-i mai bine la Mamaia?
- Nu! Prea multă lume. Dacă iese prost, putem lăsa fetele în oraş, de acolo se pot întoarce uşor, iar noi o întindem la dracu’n praznic!
- Mă’ cumnate, te uiţi prea mult la televizor.
- Golanii se uită şi mai mult. De unde crezi că au învăţat atâtea porcării?
- Aveţi ceva de ascuns sau niscaiva necazuri? Dacă-i aşa, noi părăsim corabia.
- Avem pe dracu’! Suntem străini şi pe-aici e plin de borfaşi. Bani nu avem decât de cheltuială, da’ cine ştie asta? Am venit după nişte marfă pe care am plătit-o şi trebuie să o ridicăm dimineaţă.
- Asta-i tot! completează sec Marcu, încercând astfel să reducă pierderile de informaţii pe care Lică nu le mai controla. Pe voi, fetelor, cum vă cheamă?
- Pe noi nu ne cheamă, n-aveţi nevoie de numele noastre pentru ceea ce aveţi de gând să faceţi!
Marcu se enervează puţin:
- Vezi ce proşti suntem? Ele ştiu deja cum te cheamă.
Lică încercă să dreagă busuiocul speriind fetele:
- Dacă iese prost, vă rad în zona pubiană şi vă fac şi câte o crestătură în plus.
- N-aş crede! Păreţi prea mototoli.
- Nimic nu e ce pare-a fi!
- Bine, vă credem! Opriţi undeva să luăm, adică, voi să luaţi, ceva de băut şi potol. Sau v-aţi aprovizionat deja? Cam miroase a spirt în maşină.
- Ne-am şpriţuit noi. Vodca vă stă în gât?
- Nu, merge! N-am crescut cu şampanie!
- Excelent! Din asta avem destulă. O folosim în loc de benzină şi ca somnifer. Mai avem ceva cafea instant, pe care o botezăm cu vodcă, dacă nu găsim apă.
- Şi păpică?
- Nouă nu ne este foame.
- Nouă da! Trebuie să luaţi ceva.
Cum foamea poate veni oricând şi chiorăitul maţelor nu face plăcere nimănui, îşi fac o aprovizinare scurtă cu pâine, brânză şi crenvurşti.
Ies din oraş pe la unu jumătate şi se opresc pe şosea de mai multe ori căutând un loc potrivit şi departe de curioşi. Trag maşina în apropierea unui crâng cu câteva tufe şi câţiva pomi pierduţi pe malul unui fir de apă ce poate fi ghicit doar după podeţul care-l traversează. Nu coboară nimeni. Desfac o sticlă de vodcă şi încep să o drămuiască, urmărind cu atenţie traficul aproape inexistent de pe şosea. Pustiu şi linişte, dar paza bună păzeşte bostănăria. Marcu, mai ales, nu este deloc convins că fac bine cc fac şi continuă să fie bănuitor. Într-un timp, luminile unei maşini se opresc nu departe de ei, dar nu zăbovesc mult şi nici nu coboară nimeni. Bănuind că sunt nişte amatori, ca şi ei, Lică întreabă fetele:
- Aţi mai fost pe-aici?
- Chiar aici nu, dar, spre deosebire de alţii, voi aţi găsit cel mai potrivit loc, spune fata care pare a fi cu iniţiaţiva. Aveţi vizibilitate în ambele părţi.
- Ăsta-i talentul asociatului meu. Cunoaşte zona din vremea când conducea tinerii în excursii de documentare şi dezvoltare a spiritului patriotic. Nu-i aşa, cumnate?
- Halal glumă! O să ia dracu’ marfa, dacă nu te trezeşti până dimineaţă.
- Dă-mi pătura de pe banchetă, să ies cu doamna la aer, să-mi iasă vaporii prin piele. Rămâi tu, cu gagica ta, care, ca şi tine, vorbeşte tăcând. Ai grijă şi de maşină şi de milioanele ascunse în ea.
- Eşti nebun? Ce milioane?
- Am glumit! Am vrut să văd ce ochi cască gagigile.
Vorbăreaţa se supără:
- Vezi, poate mă faci să mă răzgândesc! Nu-mi place să-şi bată nimeni joc de mine. Dacă fac ce fac, am motivele mele şi nu am de gând să dau socoteală la toţi beţivanii. Hai la aer, că scot eu din tine tot ce e de scos. Te fac eu să mă ţii minte şi când vei fi în pat cu nevastă-ta.
Îl apucă pe Lică de-o aripă, smulgând şi pătura de sub Marcu şi se îndepărtează amândoi în direcţia unor tufişuri.
Marcu se trezeşte singur cu cealaltă fată lângă el, fără a şti exact ce să facă. Trage o duşcă de vodcă şi îşi invită partenera să facă la fel. Fata nu-l refuză. Trage şi dânsa un gât bun şi se întinde pe bancheta din spate trăgându-şi fusta destul de sus, încât să i se vadă lenjeria. Marcu încearcă să pară indiferent, dar tot cască ochii şi trupul începe să-i vibreze.
Din direcţia celor de afară se aude destul de tare:
- Mai uşor, brută, mă umpli de vânătăi. Dacă aşa faci şi cu nevasta, îi plâng de milă.
- Taci din gură şi fă-ţi meseria, tu nu eşti nevastă-mea!
- Să te ia draeu’, beţivanule! Cine te crezi? Da’ cine naiba m-a pus să vin cu tine?
- Banii, fă, banii!
- Încă n-am văzut nici un ban!
- Fii fără grijă. Suntem oameni serioşi, nu haimanale şi nici violatori. Stai cuminte!
În maşină, cealaltă fată îl întreabă pe Marcu:
- E violent?
- Da de unde! E beat şi se dă mare, altfel ar avea mustrări de conştiinţă şi s-ar lăsa păgubaş.
- Dar tu?
- Am băut şi eu, da’ mai puţin. Sau sunt mai rezistent. Cred.
- Te gândeşti şi tu la nevastă?
- Taci din gură. Să facem cc avem de făcut, că de asta am venit până aici, altfel ne luaţi de proşti!
- Eu sunt gata. Nu ştiu ce mai aştepţi.
Marcu face acum o treabă pe care o făcea de obicei în pat şi din acest motiv se simte cam stingherit. Până la urmă sfârşeşte cu bine, pentru el, de rest nu-i pasă. Nesimţirea e la ea acasă. Îşi ia o ţigară şi îşi udă cu vodcă gura uscată. La suc sau apă nu s-a gândit nimeni. Fata de lângă el nu are mai mult de 20 de ani. O întreabă:
- Cum ai ajuns să faci asta?
- Cum au ajuns şi altele!
- Ai fost în Turcia…
- Da, am fost! Şi ce-i cu asta?
- Toate fetele care trec pe-acolo ajung la fel.
- Adică, aşa ca noi!
- Da.
- Nu crezi că ar putea să existe şi alte motive?
- Nu ştiu. Banii?
- Şi banii, dar mai ales lipsa lor în momente critice.
- Câte clase ai făcut?
- Am terminat liceul, cu mare greutate. Din perioada aceea am început să…. Aveam colegi şi colege cu prea mulţi bani şi ne tratau, pe noi ceilalţi, ca pe nişte rahaţi. Am ajuns să-i urăsc, apoi mi-am dat seama că eu nu am să pot face niciodată nimic. Familia mea nu m-ar fi putut întreţine la studii, chiar dacă făceam efortul de a învăţa. Nu am fost în stare să găsesc altceva şi am ajuns unde mă vezi. Nici măcar nu am pe cine să dau vina, nici măcar pe mine.
Lui Marcu i se face milă de fată, dar nu ştie ce să-i spună. Pe deasupra, îi este şi ruşine. Se întreabă câte astfel de destine a creat societatea, noua democraţie ce se screme a se naşte. Şi cine poate să garanteze că noul născut nu va fi un monstru mai hidos decât îşi poate închipui cineva.
Fata de lângă el încetează a mai da explicaţii despre existenţa sa. Îşi priveşte mâinile, care frământau o ţigară neaprinsă, sprijinite de genunchii lăsaţi goi de scurtimea fustei.
De afară se apropie Lică şi cealaltă fată, strigându-le preventiv:
- Gata cu gimnastica? Suntem călare pe voi!
- Haideţi! Mă întreb: cine va conduce maşina înapoi? Prin apropiere nu văd nici un şofer în stare de funcţionare.
- Eu! Mergem ca melcul. Numai vardişti să nu fie!
- Pe şosea nu, dar când intri în oraş… Vrei să-ţi pierzi carnetul?
- Puşchea pe limbă! Numai asta nu. Îţi dai seama că se duc de râpă toate afacerile mele, dacă nu mă pot mişca în voie.
- Îmi dau seama, da’ tu îţi dai? De-aia am luat cheile maşinii şi le-am ascuns în chiloţi. Până dimineaţă mai sunt câteva ceasuri, ai timp să te trezeşti parţial, bineânţeles, dacă nu continui să-ţi potoleşti setea cu vodcă.
- Nu-mi place ultima parte a discursului tău, dar se pare că e unica soluţie.
Partenera lui Lică are alte păreri:
- Aveţi de gând să ne ţineţi aici până dimineaţă? Cine plăteşte timpul pierdut?
Lică îi răspunde prompt:
- Dracu’! Doar nu vrei să-mi tai craca de sub picioare de dragul tău!
- Am să-ţi tai eu boaşele! Cine te-a pus să bei ca un porc? Nu ţi-a trecut prin cap că eşti cu maşina şi nu cu autobuzul?
Marcu are o vagă impresie că femeile seamănă prea mult între ele şi vrea să verifice:
- Mai taci şi tu! Trec maşini din când în când. Oprim una şi plătim să vă ducă înapoi. Mulţumită?
- Nu! Ne ajunge pentru noaptea asta.
- Atunci staţi cu noi şi vă dăm vouă banii pe care i-am fi dat pe transport.
- Ce zici, soră-mea?
- Care soră-ta? întreabă Lică dezorientat.
- Cum care! Cea de lângă cumnatu’ tău!
- E soră-ta mai mică?
- Păi ce, nu se vede? Şi nu-i mai mică decât cu doi ani.
- Nu s-ar zice!
- Mă faci babă?
- Nu, fa, dar dacă-i adevărat, e şi uşor de înţelcs cum de-a ajuns în aceiaşi oală cu tine!
- Asta nu vă priveşte pe voi, să fie clar! Câte parale daţi, ca să ştim cum ne mişeăm.
- 20 de euro, de fustă! Nu-i aşa Marcule?
- Aşa-i, prostule! Trebuia să-i spui şi numele meu, că intră în preţ.
- la’uzi, soră-mea, ce zic ăştia! Oameni de afaceri... Sictir!
- Lasă-i în pace! Nu vezi că-s mai mult beţi decât treji?
- Îi bat acuşi pe amândoi de să le sune apa-n cap şi Ie iau toţi banii!
Lică începe să hăhăiască şi Marcu trage concluzia că sticla de vodcă plecată în tufişuri cu cei doi a rămas acolo goală.
- Ha, ha! Aş vrea s-o văd şi pe-asta!
Femeia se apleacă şi scoate dintr-un pantof un cuţit minuscul din acelea de ascuţit creioane şi îl deschide sub nasul lui Lică. Gestul i se pare cunoscut lui Marcu.
Lică se vitejeşte:
- Cu ăsta vrei tu să mă borteleşti pe mine? Pleacă, fă, de-aiei, până nu sar capra pe tine!
- Nici nu trebuie să te bortelesc. Nu eşti primu’ care-1 vede. Ajunge să te scrijelesc la gât.
Sora cea mică intervine întru calmarea spiritelor:
- Termină, Kati! Sunt oameni serioşi, nu borfaşi. Nu-i aşa, Marcu?
- Să terminăm cu prostiile! Banii sunt la mine. Vă dau aşa cum a spus Lieă şi faceţi ce vreţi! Staţi cu noi sau plecaţi cu primul tir. Dacă aveţi puţin noroc, mâine citiţi în ziarul local despre două fete găsite violate pe marginea drumului.
Marcu îşi desface puţin cureaua şi scoate din slip banii pe care le împarte frăţeşte: 50 fetelor şi 50 lor.
- De ce nu-i dai şi p-ăia?
Marcu minte:
- Pentru că ne trebuie benzină şi mâncare până acasă. Ce mărunţiş mai avem prin buzunare nu merită osteneală.
Kati renunţă la proteste, dar ţine să faeă dânsa programul în continuare:
- Haideţi să terminăm de băut ce mai aveţi prin rabla voastră şi să mâncăm.
Arătând spre Lică adaugă:
- Dumnealui are interdicţie la alcool şi nici altceva nu mai vede. Dacă nu face cum spun, îl dau pe mâna poliţiei.
Lică se ambalează din nou:
- Fă, să nu-mi dai tu mie directive!
- Mârlan belit cu ceaţă pe creier, ce-ar fi să-ţi iau numărul maşinii şi să-i scriu o epistolă lu’ nevastă-ta?
Nefiind dispus la o conversaţie deloc ortodoxă, Marcu îl apucă de mână pe Lică şi-l trage spre maşină:
- Hai! Mănânci şi te culci pe bancheta din spate. Dimineaţă avem o treabă şi ne facem de rahat, dacă nu te trezeşti în timp util.
- Ai dreptate, da’ n-o fac pentru că m-a speriat asta, ci pentru că aşa vreau eu! M-a enervat destul şi nici nu sunt aşa de beat cum vreţi voi să cred. Las’ că mai vin eu după marfă pe-aici! Dau eu ochii cu fata mare în alte condiţii! Ştiu unde s-o găsesc!
- O să mă găseşti dacă vreau eu! Acuma, du-te şi fă nani!
- Marcule, o omor pe-asta!
Marcu îl împinge în maşină şi-l roagă să aştepte puţin, apoi deschide portbagajul, strigând către fete:
- Aduceţi-mi o sticlă de vodcă goală!
Kati vine de urgenţă cu obiectul cerut, nutrind şi unele speranţe, dar el scoate un furtun şi o roagă să-1ajute:
- Ce vrei să faci cu astea?
- Mai nimic! Scot nişte benzină din rezervor.
- Ai innebunit şi tu?
- Ai să vezi îndată, da’ să nu-l mai enervezi pe Lică.
Cât timp Marcu se îndeletniceşte cu umplerea sticlei, Kati are suficient timp să facă inventarul portbagajului, să-l compare cu cel din interiorul maşinii şi să tragâ concluzia pe care o crede corectă:
- Sunteţi, voi, afacerişti, cum sunt eu fată mare! Rabla voastră e mai pustie decât Sahara! Cum dracu’ de m-am prostit în halu’ ăsta?
- Crezi ce vrei! Ai primit ce-ai căutat, restul n-are importanţă. Ajută-mă să-1 doftoricesc pe şofer. De trezit se trezeşte el, dar fiola tot se va înverzi. Trebuie să-1 convingem să bea ceva din sticla asta.
- Păi, îşi va borâ şi maţele!
- Asta şi vreau. Să scot din el ce n-a apucat să intre în sânge şi apoi să-l îndop cu mâncare. că, de asta nu a avut nevoie nimeni.
Îl ademenesc pe Lică cu sticla şi până să-şi dea seama că nu este vodcă, înghite bine din conţinutul ei. Efortul nu este prea mare, diferenţa dintre benzină şi vodcă fiind nesemnificativă, mai ales pentru o gură uscată şi arsă. Efectul, însă, merită toate laudele.
Lică se sufocă pe moment, apoi cade în genunchi cu ochii holbaţi, iar din gură îi ţâşneşte un jet de jumătate de metru. În final se aşează comod în patru labe şi începe să dea sistematic la raţe. Icnelile fiind prea dese, nu-i dau timp să scoată alte sunete în afara celor specifice activităţi în desfăşurare.
Apreciind cantitatea de material returnat către exterior, Marcu socoate că acesta şi-a golit tot conţinutul din ultimele două zile care n-a apucat să fie digerat. Când termină, Lică patrupedul se ridică în două picioare şi apoi se prăbuşeşte pe spate la câţiva metri depărtare, gâfâind:
- Criminalilor!
Este lăsat să-şi tragă sufletul şi, apoi, este îmbiat cu brănză. Gustul sărat al acesteia îi prieşte beteagului, pentru că o înghite pe toată în mare viteză.
- Rămăi aici, la aer. Îţi aducem pătura şi dormi.
- O să dormiţi voi definitiv, dacă mă scol eu de aici!
Nefiind în stare să-şi înplinească ameninţările, se înfăşoară în pătură şi nu i se mai aude glasul. Ceilalţi îşi fac masă pe capota maşinii şi se pun pe înfulecat şi băut. Altceva mai bun de făcut n-au ce.
-->
Comentarii
"Habar n-am ce-i cu mesageria. Răspund şi eu la ce găsesc."
Frate, e ceva cu mesageria... nu știu de primești semnalul meu. Ahoe!