Mamă, te caut în alt anotimp
unde a înflorit dorul-floare
udat de o lacrimă ruginie...
Tăcerea-i strigăt de cocor,
cu aripile trezește vazduhul
din melancoliile unui mâine.
De dorul tău am inventat oceane
c-un plâns tăcut.
Visul mi-e arcă,
mă salvează
de potopul durerii
și mă duce pe celălalt mal al sufletului.
P.S. Poemul e închinat mamei mele, la doi ani de la trecerea ei în neființă.
Comentarii