Rupţi din soare,
teiul şi castanul
umbra-şi risipesc.
Pe vechile văi ale vinului
unde cântecul care mă caută
şi-a făcut sălaş în flaut.
Aburul degetelor mele
tot mai răpit şi bogat
calcinează lumina argintului.
Ape curgătoare din suflet
cu frunzele toamnei pe valuri
trec prin inele de platină.
Pe noduri de rugă se destramă
altare ceruite de sare
priveghind adâncul din priviri
cum muşcă cerul de sticlă.
Comentarii