Amăgirea mângâierii

 

 

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,

cu mâinile reci în noaptea caldă,

cu teamă şi nelinişte în gândire,

îşi pierdea cumpătul, începea să tremure

şi pielea se înfiora…

 

Pe chipul fără culoare timpul pierea

în noaptea cenuşie şi umedă,

buzele şi gura i se uscaseră

şi tăcerea se prelungea.

 

Extrem de calm

într-o încremenire încordată,

gândirea îi e pustiită.

 

Cu vorbe aproape înghiţite

trecea prin peisajul tinereţii.

 

Nu putea trăi fără mângâiere şi amăgire.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • te imbratisez Delia, multumesc, o zi frumoasa, Marius

  • Nu putea trăi fără mângâiere şi amăgire.

    Cred că nimeni nu poate trăi fără ele...admiraţie!

Acest răspuns a fost șters.
-->