Pe un cer roșu ca para, soarele, precum un tâmp,
Perpelea întreg pământul, noi, copiii, stam pe câmp;
N-aveam unde ne ascunde, nu găseai, cât vezi, un pom,
În aceasta dogoreală, rezista "puiul de om"
Pe miriștile întinse, ne făceam covergi din paie
Să ne pitulăm de soare, Doamne ce mai vălvătaie!
Stăteam tolăniți pe haine, beam o apă clocotită...
Doar acuma bag de seama, viață noastră chinuită
Vacile stăteau în soare, dând din coadă să alunge
Tăunii (precum vampirii), de la ele sugând sânge
În coverga construită, întindeam frumos o pânză
Și puneam ce-aveam de-acasă: mămăligă, ceapă, brânză...
Mai ieșeam desculți, pe vârfuri, printre țepii din miriște,
Ne feream de ei, degeaba, reușeau rău să ne piste;
Seara ajungeam acasă prăfuiți, ca vai de noi...
Greu o mai duceam la țară, plini de griji și de nevoi
-->
Comentarii
Mi-ai adus aminte de copilărie...
Eu am scris ceea ce am patimit personal!