am trăit pe pământ…
Am trăit pe pământ și am iubit,
Iar dacă aripa morții m-atinge,
Eu n-am de nimic a mă plânge,
Voi avea un somn liniștit.
Odată cu mine nu se va stinge,
Al lumii tumult în care-am trăit
Și lumea nu se va plânge
C-o frunză din codru-a murit.
Aceleași ploi vor fi, aceeași nea,
Același cer albastru peste tot,
Atâta simt, eu tot voi adia,
Prin amintirile din țara lui Lot.
Ceva din mine va rămâne aici,
Din forma mea de aer și de lut,
Voi ridica o casă de chirpici
Și-n ușa ei eu voi rămâne scut.
Voi colinda pe vastele cărări,
Ducându-mă tot mai departe,
Voi lua cu mine visu-acestei țări,
De care moartea mă desparte.
vineri, 17 august 2012
-->
Comentarii
...va rămîne slova...