Privirea în gol, departe plecată
Prin lacrimi, ştearsă de noapte,
Tristă desface scrisoarea lăsată
Pe raft, ascunsă-ntr-o carte.
Repetă în gând cu sufletul plâns
Litere scrise cu roşu.
Şi cade din ea petale ce-am pus
Pe foaie, presate cu totul.
Parfumul ei doare când simt
Iz de floare ce-aduna pe mâini,
Din dor vorbesc şi urme pe plic
Schiţate şi ele tot fin.
Aceeaşi privire pe toate căzută
Doare si-i numai durere,
Inima tristă-şi doreşte cusută
Rana, strângând cu putere.
Săruturi adesea lasă din gânduri,
Măngâierea lipită pe rând,
Cu grijă apoi scrisoarea împătur
În plic amintiri inchizând.
Privirea căzută, acum răvăşită
Cu lacrimi aduse prin noapte,
Aşează la loc scrisoarea citită,
În raft, mereu într-o carte.
Maria
01.01.2012
-->
Comentarii