Anii tinereţii noastre proletare (I)
Constantin Niţu
Colaj multimedia, doar pentru cei cuplaţi la Internet. Surprize –
surprize!
Motto:
„Din Focşani pană la Iaşi
Se resimte lipsa sării
Findcă toţi foştii ocnaşi
Sunt acum la cârma ţării.”
(Păstorel)
Anii tinereţii noastre proletare, când ne durea in fund de comunismul pe care îl condamnă unii, când nu ştiam exact ce este ăla, cu toate cursurile de socialism (cât pe ce) ştiinţific, de muncă politică de partid sau de alte cele, de carnetul de membru de partid (comunist) fără care nu se putea avansa in carieră, pentru că unii eram prea ocupaţi cu studiile serioase şi să inţelegem cam ce se întâmplă cu noi real, apoi să ne trăim tinereţea. Am constatat asta umblând atât prin viaţă, dar mai ales prin numeroase biblioteci......
........................
Aceste gânduri le veți citi dacă salvați și deschideți fișierul de mai jos. Eram profesor universitar la Universitatea din București și la Academia Tehnică Militară rămăsesem doar conducător la doctorat. Predam cursurile Sisteme informatice geografice și Cartografie computerizată. M-am apucat să pun pe hârtie (de fapt în calculator) aceste gânduri prin anul 2005, când am fost desemnat ca membru în comitetul de organizare al întâlnirii colegiale din august 2009, când aveam să sărbătorim împlinirea a 50 de ani de la absolvirea cursurilor Liceului Militar Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc.Documentul de mai jos a fost distribuit la întâlnire profesorilor și colegilor. L-am trimis prin mesaje email multor prieteni. Este un început de istorie personală, a obiceiurilor epocii istorice, cu referiri și la mijloacele mass media, la muzică, televiziune, radio, film, gastronomie, distracții ș. a.
Pentru o bună documentare aveți destule linkuri spre pagini web, nefiind vina mea dacă unele pagini au fost eliminate din Internet.
Vă doresc o lectură ușoară și sper să comparați cele scrise cu momentele și gândurile vieții proprii, trecute și actuale. Totul vă va ajuta să înțelegeți mai bine trecutul, fără a începe totul cu o critică „rea” a tot ce a fost. Am făcut și lucruri bune sau cel puțin ne-am străduit....
..................
Descărcați documentul Anii%20tineretii%20noastre%20%20%20%20%20proletare.pdf!
Să fiți iubiți!
Un comunicator
-->
Comentarii
Am făcut și lucruri bune sau cel puțin ne-am străduit....te citez domnule Nitu, este o fraza fascinanta, mai ales de pe pozitia dumitale de (fost) comunist si nu este nimc rau sa fi comunist, este doar o certificare la inrolare benevola intr-o betie organizata de destructurare al destinului istoric al neamului nostru. Eu nu am fost comunist si am ajuns pe o pozitie profesionala si sociala destul de inalta (dimneata mentinezi ca "fara carnet" nu se putea avansa...nu este adevarat.) Carnetul dumitale a fost propteaua necesara care sa suplineasca calitatea insuficienta care sa te fi ajutat sa evoluezi intr-o societate normala. Dar Romania nu a fost la vremea acea o societate normala, deoarece toti oamenii normali ai neamului nostru au fost aruncati, de oameni "cu carnete" in puscarii si canale, iar locul lor a fost luat de o societate parazita de purtatori de "carnete"care a distrus se pare definitiv calitatea umana si intelectuala a neamului nostru, si le-a inlocuit cu cea a purtatorilor de"carnete" asa cum se poate vedea acum dupa aprope 30 de ani, de libertate cind tara este in totala deriva la coada Europei.
Nu stiu daca voi "putatorii de carnete"ati facut ceva rau sau ceva bine si nu vreau sa judec pe nimeni dar ar fi fost cu mult mai bine daca nu ati fi facut nimic si ati fi dat o sansa natiunii sa renasca din propria cenuse, asa cum s-a intimplat in DDR, in Polonia sau in Cehia. In Romania voi " purtatorii de carnete" nu ati distrus numai tara, ati distrus si sufletul ei ( care zace acum in cimitirele de la Canal sau Aiud) si asta nu este un motiv de reculegere nostalgica, ca cea condeiata in rindurile de mai sus.
M-am gindit foarte mult la chestia asta, pentru ca si eu am fost acolo, in acelasi tren cu tine si daca as fi facut gresala sa accept acel carnet ( din fericire nu am avut nevoie de el), eu sint convins ca cel putin as fi tacut din gura si as fi disparut in liniste pe alea celor renegati de istorie.
P.S. Te rog sincer, daca poti sa ma intelegi, ca nu pot sa tac si probabil ca nu am dreptul sa tac...cel putin acum ar trebuii sa incepem sa recunostem cine sintem noi acum ca neam, cine am fost, de ce sintem acum cea ce sintem si poate noua generatie va avea puterea sa intelaga incotro se indreapta.