aplec eternitatea spre tine
aplec eternitatea spre tine, iubito,
copil suav al dragostei dintâi,
aș vrea să-ntind mâna prin vreme
să te -alint frumos, să te mângâi.
avem trecutu-n față și visul risipit,
văpăile ș-au stins misterul, dragă,
se-ntoarce amintirea insipid,
cu chipul și făptura ta întreagă.
mi-e dor de trupul tău trandafiriu,
obrazul tău ca merele de toamnă
și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu,
și gura ta de fragă, dragă doamnă.
mi-ai fost povară grea și te-am pierdut,
neprețuind granitul tău, fecioară,
te-ai zămislit din întrupatul lut
și te-am creat a nu știu câta oară.
marţi, 7 august 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc tare mult Delia pentru aprecieri. mă bucură atunci când aprecierea vine de la un OM avizat. Mulțumesc dragă Mircea, o să-i dau și suflet.
...mai cioplește-o și suflă, să-i dai suflet (noa, amu vorbește!)
mi-ai fost povară grea și te-am pierdut,
neprețuind granitul tău, fecioară,
te-ai zămislit din întrupatul lut
și te-am creat a nu știu câta oară....
tulbutător de frumoasă această poezie...