țară
eu m-am exilat în mine
și-am plecat din lume demult,
țară, te-am lăsat în suspine,
zeul te plânge, zeul e mut.
unde ți-e doina, unde ți-e dorul,
unde ți-s fiii tăi cei viteji,
venit-a străin, călătoarul,
punându-ți cuțitu-n gâtlej.
erai frumoasă ca ziua-nsorită,
te-au siluit derbedeii,
țară săracă, țară iubită,
care ți-e soarta, unde-ți sânt zeii?
trecutul tău, flăcări aprinse,
ce-au ars în vise rebele,
țara frumoasă, cu pletele ninse,
cum picură-n tine neaua din stele.
frumos îți stă cu albul pe zare,
cu argintul de nea,
cu doina cîntată din nai,
plină cu dorul din tine și ea.
tristă ca propria-mi durere,
urci golgota pe cruce semeț,
căci va veni o –nviere,
ca viitorul să-ți fie măreț.
28 octombrie 2011
-->
Comentarii
Frumos poem! Felicitari! Putini dintre noi, mai sunt patrioti.
Să fie!, dar va fi doar cu multă transpirație și nu cum vrea majoritatea...să cadă poamă mălăiață