09. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamneit
Arhitectura mâinilor (9)
Degetele tale în căutarea buzunarelor mele
Micuțe, calde, degete,
Căutând adăpostul meu,
Când aerul devine greu
Și toamna n-are preget.
Le strâng în mână cu un zâmbet,
Sunt reci ca frunza de argint,
Dar te privesc și te alint,
Uitând de-al lumii zbucium.
Septembrie ne prinde strâns,
Într-o plimbare fără țintă,
Iubirea noastră se alintă,
Iar frigul a cedat și-a plâns.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii