șarpele
femeia doarme spălată de rugi
cu ochii închiși, cu genele lungi,
șiret, șarpele lacom de lapte
îi legănă corpul în șoapte.
de dragoste îi sângeră gura,
cântă în ea iubirea și ura,
ura-i un leagăn de morți,
iubirea încă mai râde la porți.
durerea prin vis o apasă,
o păzește un șarpe de casă,
cadranul orelor se sfarâmă-ncet,
șarpele casei mușcă discret.
zeul din pleoape-i zâmbește ,
femeia ce doarme-l iubește,
umbrele nopții umblă prin casă,
femeia sedusă, visează.
dintr-un tărâm târât pe talger,
doar șarpele cu corpul ager
se strecoară din neam în alt neam
ieșind ca un hoț afară pe geam.
apele ei dau semne de lună,
visează frumos o zodie bună,
lumina prin sânge orbește,
viseză frumos inelul pe dește.
joi, 21 februarie 2013
-->
Comentarii
...cine i-l pune?