ASTĂZI NE DESPĂRŢIM
de Ştefan Augustin Doinaş
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
-->
Comentarii
Versuri care pătrund adânc și răscolesc sufletul.
Frumoase versuri,Un mesaj de adio ,subtil ,si resemnat in fata cursului destinului implacabil al sau si al tuturor!Am lecturat cu drag! Un ultim omagiu autorlui ce va continua sa existe prin creatia sa!
Vă muşţumesc pentru comentarii!... domineaţă când am postat s-a strecurat o mică eroare pe care am reparat-o acum: efectul de "cinemagraph" din fotografia cu versuri - sper să surprindă plăcut...
Frumos, Ştefan Augustin Doinaş rămâne printre noi prin creaţia sa...
Versuri patrunzatoare! Multumesc mult pentru minunatele clipe!