13. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
gravitaţia zilei (cybersonet CXCII)
dar sunt nu ca un strigăt în noapte
în ochii tăi plini de stele îndrăgite
nu mă pierd în umbre nesfârșite
ci în lumina ta ce mă alină în şoapte
nu sunt făurit din prafuri reci și sărite
nu mă pierd în haosul ce stă s-aştepte
dar sunt în tine o galaxie rară de lapte
un vis ce gravitează-n univrsuri ferite
în mine nu-i mister nu-i zbucium năvalnic
te simt ca soarele ce-mi arde fiecare pas
mă pierd în tine fiindcă tu ești tot ce am
și poate noaptea vom fi stele noi de ic
cu brațele tale mă prind de cer un ceas
gravitând împreună fără frică după geam
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii