Pe marginea albastra a Dunarii,soarele pune la topit tot ce intalneste. Umbrele sunt fierbinti iar aerul isi tine respiratia. Toropita de caldura, ma insotesc cu o salcie,si-i jur prietenie vesnica, macar pana la asfintit,cand o mai osteni soarele asta, voinic tare. Privirea-mi lenesa, se ascunde printre frunzele unei trestii, batoasa ca un soldat de la Buckingham Palace...
Fragment din ''Jurnalul unei provinciale'http://radulmihaela.blogspot.ro/
Comentarii