BRIZĂ DE CERNEALĂ
*
Deseori, în puterea nopţii,
găsesc o umbră ce tremură,
pe pereţii unui gând rănit
şi de fiecare dată,
pe buzele sălbăticite,
simt briză de cerneală...
Atunci, cărbunii nopţii
încep să creioneze pereţii
cu emoţia unui anotimp violet,
înrămat de zeul timp,
ce atârnă de cuiul unui vis.
Când zorii încătuşează noaptea,
umbra înfrigurată adoarme
ghemuită, în poala gândului,
până ce cuvintele se urzesc vers.
Aşteptarea s-a înecat demult,
în largul mării cu peşti muţi...
iubirea nerostită s-a preschimbat
in ocean planetar şi de atunci,
pe buze, simt briză de cerneală!
*
23 August 2017 - MIT
-->
Comentarii
Multumes, maria giurgiu , cu drag!
AureliaAlbAtros, multumiri drag!
Am poposit cu plăcere! Felicitări!