CÂND NOAPTEA SE AȘTERNE PESTE GARĂ

Își cerne toamna frunzele uscate

peste-amintiri lăsate în trecut,

iubitele din viața mea plecate

revin acum cu-un tren necunoscut.

 

Apar pe rând în gara neștiută

cu loc plătit la ultimul vagon

și mă privesc cuprinse de derută

văzând că le salut de pe peron.

 

Când trec pe lângă mine, supărate,

le strig pe nume, ca la început,

ele se-ntorc din drum înduioșate

văzându-mă cât sunt de abătut.

 

Și mă cuprind în brațe resemnate,

mă strâng tot mai aproape, temurând,

eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,

primind îmbrățișările la rând.

 

Când noaptea se așterne peste gară,

cu-n ultim tren, venit din infinit,

apari și tu, iubita mea povară,

să mă privești pe cruce răstignit.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 10 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean arşiţa grădinii (cybersonet CCXLVII)
Acum 10 minute
arşiţa grădinii (cybersonet CCXLVII) prin Cronopedia
Acum 25 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->