când ramurile toamnei
chiar dacă toamna asta
încearc-a ne-ntrista
privesc la primăvara
din tinerețea ta
și dacă cineva
ne-ar face numai rău
privesc la ochii-ți limpezi
și la surâsul tău.
ascult la trilul dulce
din glasu-ți diafan,
ce farmecă auzul
celui mai rău profan,
doar crînulețul gingaș
al dulcelui tău braț
ar fi de-ajuns pe viață
a-l strânge cu nesaț.
când ramurile toamnei
se-apleacă tremurat,
îmi trece așa prin minte
un zvon îngândurat,
cum că te-aș pierde,dragă,
în timpul de demult
și-ți caut iar surâsul
și vreau să ți-l ascult.
și azi mă-ntreb, iubito,
de unde-ți culegeai
acest surâs gingaș
al chipului bălai?
răsai acum
din zbucium și dureri
să-mi amitești de-apururi
de zilele de ieri.
miercuri, 12 septembrie 2012
-->
Comentarii