câteodată
câteodată delirez în cuvinte,
mă predau ca soldatul pe scut,
câteodată viața mă minte
și mi-e dor și-aș muri-n absolut.
câteodată delirez în cuvinte
și mi-e foarte drag să trăiesc,
câteodată îmi aduc aminte
cât de mult, viață, te iubesc.
câteodată mă-mpinge-afară,
timpul desfrunzit și ciung,
aș vrea să înfloreasc-a doua oară,
deși sunt condamnat pe rug.
câteodată rugul se aprinde
și-n jurul meu totul mă arde,
dau foc la zborul de cuvinte
în marșul nupțial din noapte.
câteodată te caut prin gând
și te găsesc într-o floare,
te-aud câteodată plângând,
și nu știu de ce plângi tu, oare.
făptura ta nu pot s-o prind,
să te păzesc ca pe-un tezaur,
sunt încurcat în labirint,
privind la părul tău de aur.
îmi cazi în liniști verticale,
peste trecutul meu de lut,
și chipul tău îmi dă târcoale
și te visez în absolut.
sâmbătă, 15 septembrie 2012
-->
Comentarii
Interesantă apreciere,chindea maria-gerra orivera. mulțumesc.
....fir de magie ce ninge cu ruguri arteră de lut decodări de mistere brodează-n aripă infinit în polen de atingeri! Cu drag, Gerra