cade toamna în pahare
cade toamna în pahare
bahică petrecere,
sorbim din raza de soare
pentru marea trecere.
cade toamna-n călindar,
îi fac domnului o rugă,
și-i fac inimii un dar,
un vin bun de buturugă.
cade toamna peste noi,
e blestem de zile mari,
cu ploaie și cu noroi
și cu-o droaie de țânțari.
bate vânt, lacrima pică,
plânge inima amară,
după câte o veronică
până pe la primăvară.
bate vântul frunzele,
ploaia cântă la fereastră
noaptea-și țese pânzele,
plâng garoafele în glastră.
inimă de putregai,
cazi în toamna mea năucă,
n-am un cuțit să te tai
și să-ți fac pe veci de ducă.
duminică, 16 septembrie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Gerra!
....să aduc în buză de pahar strop de apă vie, să mai scriu ghiduş în calendar înc-o nemurire sub o velă de lumină!..... Citit cu drag, Gerra