06. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
căderea grea a nopţii de zăpadă (cybersonet CDXIX)
zăpada cade greu cernută-n lume peste rune
ca un covor de stele stinse prea devreme
și noaptea crește-n straturi moi aproape să ne cheme
spre-un somn din care doar lumina ne mai spune
în pasul rarefiat al orei fără vreme
orașul pare-un vis ce destramă-ntro genune
dar cade încă alb și dulce peste rame brune
lăsând pe geamuri liniștea să ne cheme
și-n miezul nopții grele ninsoarea pare-o haină
ce-aduce-n pieptul lumii o respirație unită
un timp ce se revarsă-n marea lui lumină
unde doar noaptea cade iar somnul strânge taină
pământul într-o vamă blândă și oprită
ca și cum fiecare fulg ar vrea să țină
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii