Sub copite nebune
de sălbatic destin
pur sânge
îmi zace, timid, firul ierbii
ca o lumânare
prea bătută de vânt
cresc static și nu evadez
din labirintul scris atunci
cu adn verde
istoria mă doare
în răsărire
parcă privesc în oglindă
cal bun și frumos
nu mă strivi
mai bine, mă paști!
09 03 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Cu mare drag Mihaela, multumesc!!
Multumesc mult si de melodie!!!
Frumos poem