Calatorii geodezice – Coreea de Nord, toponimie 1989 (VI)
Marea Japoniei sau Marea de Est?
(Punctul în care Coreea de Nord este de aceeași părere cu Coreea de Sud)
Moto: „Definește lucrul cum vrei, reține fenomenul.” Paul Dirac (fizician britanic și unul din fondatorii domeniilor mecanicii cuantice si ai teoriei cuantice a câmpurilor)
În cadrul conferinței serviciilor geodezice ale țărilor socialiste și invitate care a avut loc la Pyongyang în 1989 s-a organizat și o expoziție cu realizările serviciului geodezic nord-coreean în domeniul geodeziei. Au fost prezentate prin documente, schițe și hărți situația rețelei astronomice (totalitatea punctelor ale căror coordonate, latitudine și longitudine s-au determinat prin metode astronomice), rețelei geodezice de triangulație, rețelei gravimetrice și rețelei de nivelment (puncte cu cote).
Rețeaua astronomică și rețeaua geodezică de triangulație au un punct fundamental, acel punct considerat „origine”, aflat chiar la observatorul astronimic militar, pe care l-am vizitat într-una din zile (la 50 km de Pyongyang).
Partea superioară și cupola observatorului astronomic militar
Punctul geodezic fundamental, marcat și inscripționat
Rețeaua geodezică de triangulație are o densitate de 1 punct/15 km patrați, mai mare decât în România și în țările esteuropene (1 punct/20 km patrați). Punctul fundamental de nivelment este la Marea de Est (Marea Japoniei), în Wosan. Există și un punct secundar de nivelment într-un port militar de la Marea Galbenă.
Rețeaua geodezică de triangulație și rețeaua de nivelment sunt conexate cu rețelele similare ale Chinei și Rusiei. Considerentele militare amintite în capitolele precedente au făcut ca acestea să nu fie conexate cu cele ale „inamicului principal”, Coreea de Sud.
Au fost prezentate și hărțile realizate, respectiv hărțile topografice militare la scările 1:25.00, 1:50.000, 1:100.000, 1:200.000, 1:500.000 și 1:1.000.000, hărți speciale și hărți geografice și istorice diverse, fotoplanuri, fotoscheme, aerofotograme etc. Pe multe hărți expuse Marea Japoniei era denumită Marea Coreeană de Est sau Marea de Est.
La întrebarea șefului delegației bulgare Jekov, completată cu întrebări ale colonelului Bauer din delegația RDG, colegului colonel Ursan Titus (manager geodez de excepție) și a mea, ni s-a ținut o adevărată conferință de însuși generalul O Ce Gân asupra numelui mării dintre Peninsula Coreea, Japonia și Rusia, denumită acum, conform standardelor hidrografice internaționale, Marea Japoniei.
Este interesant că nu ni s-a dat vreo hartă tipărită cadou, ci doar câte o hartă în relief pe plastic de 20X10 cm. Prezentatorii standurilor erau cu ochii pe noi să nu cumva să „luăm” vreo hartă sau vreun alt document sau să fotografiem ceva!
Peste doi ani, în 1991, la Bournemouth (click), la adunarea generală și la conferința cartografică internațională, unde am susținut înscrierea Asociației Române de Cartografie în Asociația Cartografică Internațională (ICA – International Cartographic Association), discutam la o masă la un dineu (oferit de delegația spaniolă) cu colegul bulgar Jekov, depănând amintiri despre întâlnirea de la Pyongyang. Vecini la masă, ca „din întâmplare”, erau doi cartografi din Coreea de Sud.
Trăgând cu urechea despre ce am vorbit în engleză cu colegul Jekov, nu peste mult timp cei doi m-au abordat, punând întrebări (im)„pertinente” despre situația geodezică și cartografică din Coreea de Nord. Versat în ale relațiilor internaționale, le-am amintit că la susținerea asociației noastre mi-am prezentat CV-ul, inclusiv cu gradul militar și cu funcția de șef de catedră și profesor și locul de muncă, Academia Tehnică Militară. Așa că i-am întrebat direct „ce grade militare au”, ce funcții îndeplinesc și locurile de muncă. Unul mi-a răspuns prompt că e conferențiar universitar de cartografie la Seul, dar celălalt a dat-o în bălbăieli. Dar asta e o altă problemă!
Toponimia
Moto; „Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
Am mai prezentat probleme legate de toponimie și în alte postări despre călătoriile mele (Spania, Franța, Polonia, Germania, Suedia etc.). Prin click cu locatorul (mauce) pe un nume dintre parantezele de mai sus puteți citi postarea respectivă. Amintim doar că toponimia se ocupă cu studiul modului de acordare a denumirilor geografice pentru entitățile geogeafice (ape, localități, munți, dealuri, câmpii, străzi, puncte caracteristice etc.). Prin toponimia unei zone geografice se înțelege și totalitatea denumirilor geografice din acea zonă.
Controverse la denumirea unei mări
Moto: „Naivitatea e slăbiciunea omului matur, dar mai ales puterea copilului.” — Charles Lamb
E dificil a studia toponimia Coreei de Nord sau a oricărei țări cu limbă diferită de limbile latine, așa că nu ne vom referi decât la macrotoponimie și în special la macrohidronimul Marea Japoniei, de care am amintit deja mai sus. Aici se regăsesc interesele comune ale celor două Corei, în „luptă” cu inamicul lor de veacuri, Japonia. Și să vedeți câtă energie consumă o astfel de divergențî toponimică!
Există o dispută asupra denumirii internaționale pentru entitatea hidrografică sau marea dintre Japonia, Coreea de Nord, Rusia și Coreea de Sud, pentru care părerile nord-coreenilor și sud-coreenilor sunt aproape comune.
Marea Japoniei (Marea de Est)
Există multe păreri vechi publicate, dar în 1992, obiecțiile la numele „Marea Japoniei" au fost ridicate pentru prima dată de Coreea de Nord și Coreea de Sud la cea de-a șasea Conferință a Națiunilor Unite privind standardizarea denumirilor geografice.
Ca de fiecare dată, delegația română, acționa sub egida Ministerului Afacerilor Externe. Din delegație a făcut parte, ca de obicei, șeful Direcției Topografice Militare, la acea dată generalul de brigadă dr. ing. Marian Rotaru, însoțit de Șerban Dragomiroiu și locotenentul inginer Nițu Călin-Daniel, cercetător științific. Cu generalul Rotaru am purtat multe discuții asupra celor analizate la conferință, inclusiv despre introducerea unui curs separat de toponimie, lecțiile de toponimie fiind conținute atunci în cursurile de cartografie generală, cartografie computerizată și întocmirea și editarea hărților, pe care le predam eu.
Revenind la problema denumirii mării, guvernul japonez susține utilizarea exclusivă a denumirii „Marea Japoniei" (日本海), în timp ce Coreea de Sud propune denumirea alternativă „Marea de Est" (Hangul: 동해; Hanja: 東海), mai mult, Coreea de Nord susține chiar numele „Marea Coreeană de Est" (Chosŏn'gŭl: 조선 동해; Hancha: 朝鮮 東海).
În prezent, în majoritatea hărților și documentelor internaționale se utilizează exclusiv numele Marea Japoniei, hărți mult mai puține având scrise atât numele Marea Japoniei, cât și Marea de Est, cum am procedat și eu. În 1989 și Coreea de Nord folosea numele, așa cum am spus deja, Marea de Est.
Organizația Hidrografică Internațională (IHO), organismul internațional de validare a denumirilor apelor (hidronimelor) din întreaga lume, în cadrul standardizării, a decis în anul 2012 să nu schimbe actualul nume unic „Marea Japoniei", respingând cererea Coreei de Sud și a Coreei de Nord de a folosi anbele nume - „Marea de Est" și „Marea Japoniei".
Țările implicate (în special Japonia și Coreea de Sud) au avansat o serie de argumente. Multe dintre argumente se referă la stabilirea momentului în care a devenit utilizat numele Marea Japoniei. Coreea de Sud susține că, din punct de vedere istoric, numele folosite erau Marea de Est, Marea Coreea sau altă variantă similară. Coreea de Sud susține că numele Marea Japoniei a fost folosit doar după ce Coreea a intrat sub dominația niponă.
Japonia susține că numele Marea Japoniei a fost cel mai folosit nume internațional, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea, cu mult înainte de anexarea Coreei. Ambele părți au efectuat studii asupra hărților vechi, dar au ajuns la rezultate diferite. Adică a tras fiecare spuza pe turta lui! Au fost invocate argumente suplimentare privind hidrografia și probleme potențiale legate de ambiguitatea celor două nume.
Argumente
Moto: „Timpul linişteşte și lămureşte. Nicio stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.” — Thomas Mann
Orientul Îndepărtat a fost descris în cadrul Kunyu Wanguo Quantu de către Matteo Ricci în 1602, unde scrie și de marea amintită ca Marea Japoniei. Ambele părți în litigiu au prezentat argumente pentru a-și susține afirmațiile.
Din studiile întreprinse au rezultat argumente bazate pe hărțile istorice. Coreea de Nord favorizează folosirea exclusivă a hidronimelor „Marea Coreeană de Est” sau „Marea de Est a Coreei", al doilea fiind mai „naționalist” (조선 동해/ 朝鮮 東海). Unii spun că în prezent nu există hărți publicate în numele guvernului nord-coreean cu numele propuse, dar noi le-am văzut.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Coreei de Sud, numele Donghae (동해, adică Marea de Est) a fost folosit în Coreea de peste 2000 de ani, inclusiv în Istoria celor Trei Regate (三國 史記, 1145), pe monumentul regelui Gwanggaeto și pe „Harta celor opt provincii din Coreea" (八道 總 圖, 1530).
Marea de Est pe o hartă din 1531
Prima hartă documentată pentru a desemna zona Mării Japoniei a fost harta mondială desenată de misionarul italian în China Matteo Ricci (1602) numit Kunyu Wanguo Quantu (坤 輿 萬 國 全 圖).
Hartă portugheză din 1615 pe care apare „Mar Coria” (Marea Coreea)
Hartă din 1714 pe care apare „Sea of Corea” (Marea Coreei) sau Marea Orientală
Hărți ruse din 1734 și 1739 pe care apare denumirea Marea Coreeană (Корейское море, Koreiskoe More)
Nici o înregistrare japoneză publicată până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu a indicat vreun nume pentru această mare. Mai mult, Coreea de Sud a subliniat că unele hărți japoneze din secolul al XIX-lea denumesc marea Chōsenkai (朝鮮 海, adică Marea Coreeană), inclusiv „Harta simplificată a împrejurimilor Japoniei" (日本 邊界 略 圖, 1809) și „Harta lumii noi" (新製 輿 地 全 圖, 1844).
Harta din 1809 a lui Takahashi cu cele două nume ale mării
Hărți din 1871 cu numele mării
Așadar, Coreea de Sud (acompaniată de Coreea de Nord) susține că nu există un nume standard înainte de expansiunea militară a Japoniei în regiune la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Mai mult, se menționează în mod specific că numele Marea Japoniei nu a fost folosit pe scară largă nici în Japonia până la mijlocul secolului al XIX-lea. Coreea de Sud susține că numele actual reflectă promovarea activă a Japoniei într-o perioadă în care Coreea nu și-a putut reprezenta interesele pe plan internațional.
Argumentele japoneze trag spuza pe turta lor, ceea ce este normal. Guvernul japonez susține că denumirea Marea Japoniei a fost folosită pe plan internațional începând cu secolul al XVII-lea și a fost stabilită la începutul secolului al XIX-lea, chiar când Japonia se afla sub o politică izolaționistă (Sakoku) a șogunatului Tokugawa, cu țări străine, cu excepția Chinei și a Țărilor de Jos, până în 1854, care confirmă că Japonia nu putea avea, în acea perioadă, o influență asupra comunității internaționale în ceea ce privește impunerea denumirii mării.
Inventarea cronometrului marin la sfârșitul secolului al XVIII-lea a permis exploratorilor occidentali, ca Jean-François de Galaup (Franța), William Robert Broughton (Marea Britanie) și Adam Johann von Krusenstern (Rusia), să măsoare timpul și distanța parcursă pe mare și să deseneze harta respectând forma detaliilor țărmului Mării Japoniei.
Amiralul și exploratorul Krusenstern a condus prima escadră rusă care a înconjurat planeta, trecând și pe la locul cu pricina. Potrivit înregistrărilor japoneze, Krusenstern a popularizat în Occident numele „Mer du Japon" (Marea Japoniei). În lucrarea sa „Reise um die Welt in den Jahren" (1812), a scris: „Oamenii numesc zona maritimă și Marea Coreea, dar deoarece o mică parte din această mare atinge coasta coreeană, este mai bine să o numim „Marea Japoniei." Cartea originală a fost publicată în Sankt Petersburg în germană și rusă, tradusă în olandeză, franceză, suedeză, italiană și engleză și distribuită pe scară largă în Europa.
Drept rezultat, denumirea internațională a mării s-a schimbat de la un nume la altul în Marea Japoniei, pe hărțile trealizate de alte țări decât Japonia sau Coreea în secolele XVII-XX. Și astfel partea japoneză susține că sud-coreenii înțeleg greșit istoria numelui. Acum să mai exemplificăm denumirile mării impricinate prin alte hărți vechi găsite!
Hartă franceză din 1723 care numește marea ca Mer de Coree (Marea Coreea).
Hartă japoneză din 1792 „Chikyu Zenzu " desenată de Shiba Kokan; numele mării este „Marea Insulelor Japonia" (日本 内海), iar Oceanul Pacific este denumit „Marea de Est a Japoniei" (日本 東海)
Hartă franceză de la 1700 cu numele mării Mer Orientale (Marea Orientală)
Pentru a furniza dovezi pentru data la care Marea Japoneză a ajuns să fie utilizată la nivel internațional, atât Coreea de Sud, cât și Japonia au efectuat cercetări asupra diferitelor hărți istorice.
În 2004, Coreea de Sud a studiat hărți arhivate în Biblioteca Britanică, Biblioteca Universității Cambridge, colecția de Hărți din Asia de Est a Universității din California de Sud (USC), Biblioteca Congresului SUA, Biblioteca Națională a Rusiei și Biblioteca Națională a Franței, în total 762 de hărți.
Au descoperit că 440 de hărți au folosit Marea Coreea (Corea), Marea Orientală /Marea de Est, 122 au folosit Marea Japoniei, iar 200 au folosit alți termeni. În limba franceză cuvântul „orientale” include atât sensul orientării „estice", cât și sensul de regiunea asiatică. Aceeași ambiguitate este prezentă în limba rusă. Al naibii estul ăsta!
Din 2003 până în 2008, Japonia a efectuat cercetări privind diferite colecții. În 2010, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) japonez și-a publicat concluziile; au descoperit că dintre cele 1.332 de hărți ale Bibliotecii din Berlin, 279 de hărți au folosit denumirile Marea Coreea, Marea Orientală sau Marea de Est (sau combinație a acestora), 579 au folosit exclusiv Marea Japoniei, 47 au folosit Marea Chinei (cu sau fără alte denumiri) sau un alt termen, iar 384 nu au folosit niciun nume. MAE a spus că o colecție, Struck (colecționar european de hărți) a arătat că din 79 de hărți, 35 au folosit Marea Japoniei, 9 au folosit Marea Coreei, 2 au folosit Marea Orientală, iar pe 33 nu era niciun nume.
MAE a raportat că în cele patru biblioteci ruse și în arhivele de documente care dețin 51 de hărți, 29 au folosit hidronimul Marea Japoniei, 8 au folosit Marea Coreea, una a folosit Coreea de Nord, una Marea Nordului.
MAE a afirmat că din cele 1.133 de hărți din Biblioteca Congresului american, pe care se află un nume al acestei mări, 87% au folosit Marea Japoniei, 8% au folosit Marea Coreea, 5% au folosit Oriental Sea sau Marea de Est.
În mod similar, MAE nipon a menționat că din cele 58 de hărți din Biblioteca Britanică și din Universitatea Cambridge 86% au folosit Marea Japoniei, 14% au folosit Marea Coreea și niciuna nu a folosit Marea Orientală, Marea de Est sau alți termeni. Au mai fost analizate 1.485 de hărți din Biblioteca Națională franceză. Din analiza a 215 hărți franceze, a rezultat că pe 95% din acestea s-a folosit Marea Japoniei. Și pe restul de hărți ce o fi?
Trecând pe partea cealaltă a terenului, în noiembrie 2007, Institutul Național de Informare din Coreea de Sud a publicat un raport privind o cercetare asupra analizei a 400 de hărți vechi. Potrivit raportului, nouă hărți au folosit Marea de Est pentru marea denumită în prezent Marea Japoniei, în timp ce 31 de hărți au folosit Marea de Est pentru marea numită în prezent Marea Chinei de Est.
Numărul de hărți pe care e înscrisă denumirea Marea Japoniei nu este dezvăluit. Mai mult decât atât, raportul spune: „Denumirea Marea Japoniei a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1790-1830). Începând cu secolul al XIX-lea (1830), s-a înregistrat o creștere rapidă a utilizării numelui Marea Japoniei."
Acest lucru arată în mod clar falsa afirmație că numele Marea Japoniei a fost rezultatul politicii expansioniste nipone și al stăpânirii coloniilor și poate fi interpretat ca afirmație că numele Marea Japoniei era folosit pe scară largă cu mult timp înainte de colonializarea japoneză a Peninsulei Coreeene".
Argumente geografice
Moto: „Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.” — Tudor Mușatescu
Coreea de Sud se referă la apele sale înconjurătoare, cu denumirile Marea de Est, Marea de Sud și Marea de Vest
Japonia susține că numele Marea Japoniei a fost și ar trebui să fie folosit deoarece marea cu pricina este separată de Oceanul Pacific de către arhipelagul japonez. Coreea susține că adjectivul „Est" descrie poziția sa geografică la est de continentul asiatic, deși este la vest de Japonia și la sud de Rusia.
Se forțează nota, afirmând că problema este analogă cu Marea Nordului din Europa, care se află la nord de continentul european (de fapt la nord-vest), dar la vest de țările scandinave și la est de Marea Britanie. Așadar, coreenii numesc marea ca Marea de Est (동해, Donghae), în partea de sud Marea de Sud (남해, Namhae), iar în partea de vest Marea de Vest (서해, Seohae).
Argumentele referitoare la ambiguitate
Moto: „Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.” — Pitagora
Ambiguități asiatice pentru numele „Marea de Est" pentru mări diferite
Departamentul hidrografic și oceanografic japonez al Pazei de coastă din Japonia a susținut că numele Marea de Est este confuz și inadecvat ca nume geografic internațional, deoarece numele local pentru multe mări poate fi tradus în limba engleză ca Marea de Est. Exemple sunt Dōng Hǎi (东海), numele chinezesc pentru Marea Chinei de Est, Biển Đông, numele vietnamez pentru Marea Chinei de Sud și, sărind din nou în Europa, zic ei, Marea Baltică, ceea ce înseamnă Marea de Est în mai multe limbi europene, cum ar fi în germană (Ostsee), suedeză (Östersjön) și finlandeză (Itämeri).
Marea de est este utilizată oficial ca denumire hidrografică engleză de către guvernul din Vietnam. Astfel, în publicațiile sale în limba engleză, guvernul din Vietnam folosește Marea de Est pentru Marea Chinei de Sud.
Și Ministerul Afacerilor Externe al Chinei folosește în publicațiile sale în limba engleză Marea de Est pentru Marea Chinei de Est. Mai mult, Marea de Est (東海, Tōkai) nu este Marea Japoniei, ci, în contextul japonez, Oceanul Pacific. Adică „na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!”
Regiunile de pe coasta de est a Japoniei, adică la țărmul Oceanului Pacific, au fost denumite în mod corespunzător ca regiunile Tōkaidō (東海 道 , literal, ruta spre Marea de Est) și Tōkai (東海 地方 Tōkai-chihō Marea de Est). Guvernul japonez este îngrijorat de faptul că schimbarea numelui ar putea constitui un precedent prost și ar cauza numeroase dispute în domeniul hidronimiei în întreaga lume.
Poziția organismelor internaționale
Moto: „Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu.” — François Rabelais
Principalele două organizații internaționale implicate în disputa numelui sunt Organizația Hidrografică Internațională și Organizația Națiunilor Unite. Organizația Hidrografică Internațională coordonează aspectele hidrografice cu țările membre și răspunde și de validarea hidronimelor. Una dintre funcțiile organizației este de a ajuta la stabilirea unor standarde internaționale privind denumirea și delimitarea regiunilor nautice.
În 1929, organizația (denumită apoi Biroul hidrografic Internațional - IHO) a publicat „IHO Special Publication 23" (IHO SP 23), care a stabilit numele mării ca Marea Japoniei; în acel moment, Coreea nu putea participa la IHO deoarece era sub stăpânirea niponă. Coreea de Sud a aderat oficial la IHO în 1957.
În 1974, IHO a emis Rezoluția Tehnică A.4.2.6. Această rezoluție a declarat că: „Se recomandă ca, în cazul în care două sau mai multe țări au un anumit detaliu geografic vecin sau component (golf, strâmtoare, canal sau arhipelag) sub diferite denumiri, acestea ar trebui să se străduiască să ajungă la un acord cu privire la o singură denumire a detaliului în cauză. Dacă au limbi oficiale diferite și nu pot conveni asupra unei formulări de nume comun, se recomandă ca numele fiecăreia dintre limbile în cauză să fie acceptate reciproc pentru hărți și publicații hidrografice, cu excepția cazurilor în care motivele tehnice împiedică această practică pe hărți la scară mică.”
Coreea de Sud a argumentat că această rezoluție este relevantă pentru dezbaterea despre Marea Japoniei și implică folosirea ambelor nume; Japonia susține însă că rezoluția nu se aplică Mării Japoniei, deoarece nu este specificată această mare și se aplică numai la elementele geografice pentru care suveranitatea este împărțită între două sau mai multe țări.
IHO a fost de acord să efectueze o analiză a dovezilor disponibile în 2011. Anterior, Coreea de Sud a „împins IHO să recomande doar utilizarea termenului „Marea de Est", dar a anunțat la 2 mai 2011 că acum preferă abordarea treptată a utilizării ambelor nume, și în cele din urmă renunțând la numele Mării Japoniei.
La 26 aprilie 2012, IHO a comunicat că a decis să folosească numai „Marea Japoniei" în publicația sa „Limitele oceanelor și mărilor" și a respins adăugare „Marea de Est", așa cum a propus Coreea de Sud. Potrivit guvernului sud-coreean, organizația va discuta din nou problema numelui când se va reînnoi în 2017. Oare? O să-mi întreb foștii studenți!
Deși Organizația Națiunilor Unite nu a abordat niciodată în mod direct problema stabilirii unei denumiri oficiale, standardizate pentru marea cu pricina, mai multe rezoluții și declarații ale ONU au avut relevanță pentru acest subiect. Japonia s-a alăturat Națiunilor Unite în 1956, în timp ce Coreea de Sud și Coreea de Nord s-au alăturat în ultimul deceniu al secolului trecut, respectiv în 1991.
În 1977, a treia Conferință a ONU privind standardizarea denumirilor geografice (UNCSGN, la care de de la noi au participat generalul Dragomir Vasile, șeful D.T.M. și cercetătorul geograf Șerban Dragomirescu, de la Institutul de Geografie al Academiei Române) a adoptat Rezoluția III/20, intitulată „Denumirile caracteristicilor care depășesc o singură suveranitate".
Rezoluția a recomandat ca „atunci când țările care împart un anumit element geografic nu sunt de acord asupra unei denumiri comune, ar trebui să fie o regulă generală a cartografiei că vor fi acceptate numele fiecăreia dintre țările în cauză. Cazul neacceptării nu ar fi corect în practică."
Ca și în Rezoluția tehnică A.4.2.6 a IHO, Coreea de Sud și Japonia sunt în dezacord dacă această politică se aplică sau nu Mării Japoniei.
În 1992, în timpul celei de-a șasea conferințe UNCSGN, guvernul sud-coreean, care a participat pentru prima dată, a solicitat ca numele mării să fie determinat prin consultare, cu care reprezentantul nord-coreean a fost imediat de acord. Reprezentantul japonez a declarat că numele Mării Japoniei fusese deja acceptat în întreaga lume și că orice schimbare ar aduce confuzie. Conferința a recomandat părților să colaboreze în această privință în afara conferinței.
În 1998, Coreea de Sud a ridicat din nou problema la cea de-a șaptea conferință UNCSGN. Japonia s-a opus metodei propuse de guvernul sud-coreean, argumentând că nu au urmat procedura adecvată pentru a face acest lucru. În urma unei dezbateri, Coreea de Sud a retras propunerea și, în schimb, a recomandat ca grupul de experți al ONU pentru denumiri geografice să pregătească o rezoluție pentru a fi prezentată la cea de-a opta conferință a Consiliului ONU. Președintele conferinței a cerut Japoniei, Coreei de Sud și Coreei de Nord să colaboreze pentru un acord reciproc acceptabil.
Ca divertisment, arătăm că și RPDC era interesată, chiar prin delegația sa. Și iată că aici RPDC e bine reprezentată, șef de delegație fiind chiar directorul adjunct al serviciului geodezic național (National Department of Geodetic Survey of the DPRK) Kim Yong Su, locțiitorul directorului Serviciului hidrografic Kim Ung Chol, Kim Jin Song, consilier, din misiunea permanentă a RPDC la ONU, Mun Jong Chol, Secretar 1 din aceeași misiune și încă un ofițer expert, Ro Ki Chol, din serviciul hidrografic militar. Japonia a participat cu 8 reprezentanți, iar Coreea de Sud 17 reprezentanți! Bătaie mare, nenică!
Și ca să nu nedereptățim românii, delegația României a avut 3 membri: șeful delegației – colonelul ing. Marin Alniței, șeful Direcției Topografice militare, ambasadorul Simona-Mirela Miculescu, reprezentantul permanent al țării noastre la ONU și Monica Dumitrașcu, director adjunct al Institutului de Geografie al Academiei Române.
Ofensiva diplomației sud-coreene avea loc în toate țările și în organismele internaționale, inclusiv în România. Colegul colonel (r.) ing. Marin Alniței își amintește că ambasada Republicii Coreea la București a cerut o audiență la ministrul apărării nationale in luna iunie 2007, cu două luni înainte de Conferința ONU privind denumirile geografice, care avea ca scop reclamarea faptului ca DTM nu respectă recomandarea ONU privind înscrierea pe harta lumii a ambelor denumiri. Numai că ambasada avea o hartă a lumii produsă de DTM în 2002 și intre timp colegul Marin avusese grijă ca DTM să respecte recomandările ONU. Reprezentanții ambasadei au fost realmente încântați de ceea ce au văzut și colegul le-a făcut cadou două exemplare. Și pe timpul Conferinței ONU pentru denumiri geografice din august 2007, în disputa cu Japonia (care nu respecta recomandarea ONU), coreenii au prezentat inclusiv harta lumii produsă de România în sensul respectării recomandării conferinței. Alte informații despre 2007 găsiți AICI.
În cadrul celei de-a opta conferințe UNCSGN, în 2002, Coreea de Sud și Japonia au prezentat câteva lucrări referitoare la pozițiile lor în ceea ce privește denumirea. Coreea de Sud a solicitat o rezoluție pentru a se pronunța asupra numelui, în timp ce Japonia a solicitat ca numele să fie decis printr-o rezoluție în afara conferinței. Nu a fost adoptată nicio rezoluție și Comitetul a cerut din nou țărilor să aleagă o soluție reciproc agreabilă.
Președintele (care în august 2017 era vicepreședinte) a menționat și că standardizarea ar putea avea loc numai după ce s-a ajuns la un consens. Aceeași situație a fost la cea de-a noua conferință din 2007. Coreea de Sud și Coreea de Nord au propus o rezoluție a UNCSGN, în timp ce Japonia și-a exprimat dorința de a soluționa această chestiune în afara conferinței, iar Comitetul a cerut membrilor să încheie un acord comun.
Și iată că și în august 2017, la New York are loc ultima Conferință ONU pentru standardizarea denumirilor geografice. Am văzut că delegația Republicii Coreea (Coreea de Sud) a avut 17 persoane, dintre care 4 profesori universitari și un asistent cercetător de la mai multe universități. În lista publicată nu există reprezentanți ai Coreei de Nord (RPDC). Japonia a avut 10 delegați, dintre care un profesor emerit și un conferențiar de la unuversitățile Hosei și Teikyo,
Din partea României au participat fostul meu student și doctorand, colonelul Dan Pomîrleanu, din Direcția Topografică Militară (șef al delegației, secretar al comisiei tehnice române pentru denumiri geografice), dr. Monica-Ștefania Dumitrașcu, director adjunct al Institutului de Geografie al Academiei Rom’ne, Elisabeta David, locțiitor al reprezentantului permanent al României la ONU, colonel Florin Roman, consultant militar, din misiunea permanentă a României la ONU și Cristina Popescu, consilier diplomatic, tot din misiunea permanentă a României la ONU.
Asupra celor discutate și hotărâte ne vom apleca în viitorul apropiat. Vă dați seama după numărul și expertiza membrilor delegațiilor Japoniei și Republicii Coreea că problema numelui mării cu pricina nu este abandonată. Vom vedea din cele discutate și decise.
Părerea lui Ferjan Ormeling
Moto: „În oamenii frumoşi e frumoasă şi toamna.” — Plutarh
La 23 aprilie 2004, Organizația Națiunilor Unite a afirmat într-un document scris adresat guvernului japonez că va continua să utilizeze în documentele sale oficiale denumirea încetățenită Marea Japoniei. Cu toate acestea, a fost de acord să lase subiectul deschis pentru discuții ulterioare.
Într-o scrisoare adresată Coreei de Sud, s-a explicat că ONU nu a stabilit valabilitatea nici unui nume, ci a dorit să utilizeze termenul cel mai folosit până când părțile își soluționează divergențele. Scrisoarea a mai precizat: „Utilizarea unei denumiri de către secretariat pe baza practicii nu aduce atingere vreunei negocieri sau unor acorduri între părțile interesate, nu trebuie interpretată ca susținând sau avizând poziția vreunei părți și nu poate fi în nici un fel invocată de către orice parte în sprijinul unei anumite poziții în domeniu".
La 6 august 2012, reprezentanții din Coreea de Nord și Coreea de Sud s-au adresat Conferinței Națiunilor Unite privind standardizarea denumirilor geografice, solicitând ca numele „Marea de Est" și „Marea Japoniei" să fie utilizate simultan. Prietenul meu, profesorul universiar olandez Ferjan Ormeling, președintele conferinței (vicepreședinte în august 2017), a răspuns că organizația nu are nicio autoritate de a decide această problemă și a cerut ca țările implicate să rezolve între ele diferențele asupra numelui.
Poziția altor țări
Moto: „Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune.” — Friedrich Nietzsche
Rusia numește această mare „Японское море" (Yapónskoye móre, Marea Japoniei). Japonia consideră că Rusia a jucat un rol major în stabilirea acestui nume la nivel internațional, după cum s-a menționat mai sus. Site-urile guvernului chinez utilizează exclusiv numele 日本海 (rìběnhǎi, Marea Japoniei).
În 2003, ministerul francez al Apărării a publicat hărți de navigație care includeau ambii termeni, Marea Japoniei și Marea de Est. Regatul Unit și Germania utilizează oficial Marea Japoniei. După cum am scris, și D.T.M. din România a editat o hartă a lumii cu ambele denumiri.
Trecând Pacificul, Comitetul de Stat al SUA pentru denumiri geografice (BGN) continuă să pledeze pentru utilizarea în publicațiile guvernamentale americane a numelui Marea Japoniei. Pagina web World Factbook, publicată de CIA (Agenția Centrală de Informații), folosește Marea Japoniei (click).
La 8 august 2011, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al Statelor Unite a declarat că BGN consideră că denumirea oficială a mării este „Marea Japoniei". SUA a recomandat oficial IHO ca „Marea Japoniei" să rămână numele oficial. Ca răspuns la acest eșec al campaniei sud-coreene, ministrul sud-coreean de externe Kim Sung-hwan a sugerat să se pledeze pentru alte nume istorice, cum ar fi „Marea Coreei".
La 29 iunie 2012, secretarul adjunct de stat pentru afacerile din Asia de Est și Pacific, Kurt M. Campbell, a afirmat poziția SUA în răspunsul său, publicat pe site-ul Casei Albe, la o petiție „Noi, oamenii", cu privire la utilizarea numelui „Marea Japoniei", în care a afirmat: „Politica Statelor Unite de lungă durată se referă la fiecare mare sau ocean cu un singur nume. Această politică se aplică tuturor mărilor, inclusiv celor vecine mai multor țări, fiecare având propriile nume pentru astfel de ape. În ceea ce privește marea dintre arhipelagul nipon și peninsula coreeană, politica americană de lungă durată se referă la aceasta ca „Marea Japoniei".
El a mai spus: „Suntem conștienți de faptul că Republica Coreea se referă această mare ca „Marea de Est", iar Statele Unite nu solicită Republicii Coreea să își schimbe denumirea. Utilizarea de către SUA a denumirii „Marea Japoniei" nu implică în nici un fel vreo opinie cu privire la vreo problemă legată de suveranitate ". Uite că de Coreea de Nord nu pomenește!
Nume de compromis
Moto: „Se spune că timpul schimbă lucrurile. În realitate tu ești cel ce trebuie să o facă." Andy Warhol
La 18 noiembrie 2006, în timpul summitului APEC din Hanoi, președintele sud-coreean Roh Moo-hyun a propus în mod informal primului ministru japonez Shinzō Abe ca marea să fie numită „Marea păcii" sau „Marea prieteniei", pe care Abe a respins-o . În ianuarie 2007, secretarul general al cabinetului japonez Yasuhisa Shiozaki s-a opus ideii, spunând că nu este nevoie să se schimbe numele Mării Japoniei.
Consecințele divergențelor și discuțiilor referitoare la ele sunt diverse. Pe multe hărți, în enciclopedii și alte publicații, pagini web (inclusiv pe blogul meu) se folosesc ambele denumiri. Pe multe hărți geografice se indică denumirea alternativă Marea de Est între paranteze după Marea Japoniei, cum am procedat și eu.
Rezultatul căutării cu Google Earth Pro după „Marea de Est, Coreea”
Google, „amicul” tuturor, inclusiv al Ebei și al lui Vanghelie, zicea că în 2006 a pus ambele nume pe Google Earth, folosind Marea de Est lângă coasta coreeană și Marea Japoniei în apropierea coastei japoneze. Dar eu am introdus în română „Marea de Est, Coreea” și rezultatul se vede mai sus. În ediția din 2007 prntru Encyclopædia Britannica , articolul primar se intitulează „Marea Japoniei". Un articol secundar intitulat „Marea de Est" trimite sec „vezi, Marea Japoniei". La fel procedează Microsoft Encarta, Enciclopedia electronică Columbia și About.com.
Imagine din Microsoft Encarta
Pe hărțile enciclopediei din Japonia și pe alte hărți din Asia, Marea Japoniei apare ca denumire primară, iar Marea de Est apare între paranteze ca denumire secundară. Cu toate acestea, pe harta Coreei, numele Marea de Est apare ca denumire primară, iar Marea Japoniei între paranteze, ca denumire secundară.
Hartă web japoneză care conține ambele denumiri
În anul 2012, editorul enciclopediei franceze Larousse a înlocuit „Mer du Japon" (Marea Japoniei) cu „Mer de l'est (Mer du Japon)" pe două dintre hărțile Coreei de Sud și Coreei de Nord. Dar pe pagina web referitoare la această mare se procedează invers. Cu toate acestea, alte hărți, cum ar fi cele din Asia, respectiv China, Japonia și Rusia, continuă să folosească, de exemplu în franceză, „Mer du Japon". Mai mult, articolul „Mer du Japon" nu menționează deloc „Marea de Est".
În 2013, Bandai Namco Games, dezvoltator de jocuri japonez, a prezentat inițial ambele nume ca „Marea Japoniei (Marea de Est)" în jocul Ace Combat Infinity. Au existat reacții adverse de la comunitatea japoneză pentru a nu include deloc denumirea coreeană. Ca răspuns, compania a eliminat toate frontierele și denumirile internaționale din hărțile jocului și le-a schimbat „tare” pentru a menține neutralitatea! Așa că lucrurile au rămas așa cum au fost! Ați văzut câtă energie s-a consumat și se mai consumă? Noi am cedat ușor de multe ori în probleme mai complicate! Vă mai amintiți de tratatul cu Ucraina când era Constantinescu președinte și la putere Convenția Democratică? Eu, da! Dar de poziția față de Ucraina a actualei puteri și a actualului președinte în septembrie 2017, când parlamentul ucrainean a votat desființarea învățământului în limba română?
Toponimiști experți și amatori, să fiți iubiți!
Nițu Constantin
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii
Vă mulțumesc. Respect!
Pe blogul meu sunt mai multe postări geografice!
Multumesc Domnului Nitu pentru lectia de geografie de mai sus, geografia este partea cea mai minunata din cultura unui om sensibil, deorece include multe visuri intr-un dialog atit de stiintific si precis..