Catrene

Mi-e dor de căsuța bătrână pierdută-n livadă

Mi-e dor de trandafirii rubinii ce se agățau de streașină

Mi-e dor de liliacul parfumat ce străjuia la poartă

Mi-e dor de gălăgia vrăbiilor în zori, de cântul privighetorilor

                                                Mi-e dor, mi-e tare dor.

***

 

N-am să mai întâlnesc frumusețea pură de altădată,

Gospodarii respectuoși care n-au știut să mintă niciodată,

Bucuria fetelor îmbrăcate în costume naționale, brodate de ele

Și veselia țăranilor în cojoace, lângă fântână, cinstind

                                                                   Anul care vine.

***

 

Printre tufișuri spinoase, printre vechi zidiri

Pe cărările înguste au rămas plăcute amintiri.

De acolo urmăream cirezile cu pasul rar

Și vedeam nespusa bucurie a țăranului sărman.

 

***

 

Imperiul meu este verdele zăvoi.

Prieteni îmi sunt guşterii zglobii

Florile sălbatice mi-au decorat regatul

Iar celui drag i-am îmbrăţişat gândul.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->