Catrene

Coboară zorii ridicând noaptea în slavă,

Luna îmbracă haina de argint şi pleacă.

Relieful din jur prinde contur, mă răsfaţă.

Sunt îndrăgostit, viaţa este tare frumoasă.

***

Sub foşnetul plopilor doi tineri ascultau doina inimii,

Vântul copleşit de sentimente le aducea mângâiere,

Îşi vedeau căminul binecuvântat cu nespuse bucurii.

Desigur, de-a lungul vieţii nu poţi culege numai flori.

***

O ploaie măruntă şi rece de toamnă

Mă grăbea spre casă încovoindu-mă.

Am văzut cum alergau norii în preajma lunii

Şi-am rătăcit alături de frunzele târzii.

***

Brusc o lapoviţă s-a transformat în zăpadă.

Din timpurile străvechi anotimpurile ne răsfaţă.

Iarna cea rece şi frumoasă cheamă copiii la joacă,

Mama îi supraveghează cu zâmbetul pe faţă.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Nemuritor în lumea cuvintelor
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Vraja unei înserări
1 oră în urmă
AureliaAlbAtros a comentat la postarea de pe blogul AureliaAlbAtros Cai verzi, visez...✌️😀
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->