Nu bănuia că mreaja aruncată o va acapara.
Singura ei plăcere era să-i frângă inima.
Ironia o împinge în neobosita luptă acerbă,
Să-i pice în plasa întinsă, să fie victimă.
***
Viclenia și imoralitatea au făcut casă bună,
Spinii minciunii au fost vehiculați delicat.
Acum știu de ce raiul pustiu o să rămână,
Iar adevărul, ca un păcat, va fi greu de suportat.
***
Înţelege! Se folosește de tine că a fost părăsit,
A avut zeci de iubite, este un bărbat sofisticat.
Rivală este femeia care nu-și permite să fie uitată.
Pasiunea lui este trecătoare. Nu ești tu cea adorată.
***
La malul mării a contemplat imensitatea,
Azurul cerului i-a strecurat în inimă pacea.
Un singur lucru își reproșa cu disperare
Că n-a fost în stare iubirea să-și măsoare.
-->
Comentarii