Se plimba prin livadă scuturând crengile înflorite,
Păşea liniştită dusă de nenumarate închipuiri.
Îi plăcea când părul mătăsos era fluturat de zefir
Și nu se întreba de ce trebuie să iubim.
***
Departe de torentul urii, de trufia egoistului,
S-a retras pentru o vreme în coliba pădurarului.
Apoi rătăcea admirând frumuseţea fazanilor.
În zori asculta neobositul concert al păsărelelor,
***
De vrei să-l readuci în viaţa ta arată-i iubirea.
Nu este nevoie de talent, ci de tandreţe şi căldură.
Din experienţele avute se naşte personalitatea.
Amintirile nu crează realitatea, o reflectă.
***
Seara când dragul îţi fură un sărut
Te mai poţi gândi la povaţa unui sfânt?
Tinereţea este cea mai parfumată floare.
Păstrează-ţi vie amintirea, pentru alinare.
-->
Comentarii