Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui. El a cui umbră va fi?
***
Trecea un călăreț în goana murgului
Peste munți, păduri și vaste pustiuri.
Încotro? La ce umbră se va așeza?
Nu știu, poate el va fi umbra cuiva.
***
Soarta ne-a încredințat acestui pământ
Cu condiția să plătim tributul la sfârșit.
Tot ce-am câștigat numai lui îi vom lăsa,
Iar el recunoscător în dune ne va plimba.
***
Nimic nu e mai sacru decât miracolul vieții - copiii.
Cât de vinovați și de slabi sunt când ajung savanți!
Mărețe cuceriri! Realizează clonări și zboruri printre aștri,
Dar nu înlocuiesc Soarele cu Luna și nu redau nemurirea.
-->
Comentarii