Rătăcea printre tineri cu ochi visători,
Gândea la măreţia lunii în mantia nopţii,
La legănatul holdelor aurii în arşiţa verii.
Ce frumos! Îndrăgostiţii nu cunosc spinii.
***
Florile cerului răsar noaptea pe bolta cerească,
Se retrag în zori lăsând roua să strălucească.
Îndrăzneţul soare le soarbe dintr-o răsuflare.
Câmpul verde până-n zare te îmbie la visare.
***
Când ai stat pe plajă, de ce nu ai priceput
Că declaraţiile dulci erau scrise pe nisip?
Le-a luat valul, au dispărut şi totul s-a uitat.
Bazează-te pe armonie. Nu vei rămâne dezamăgit.
***
În strălucirea de giuvaier din roua dimineţii
Mă legăna foşnetul plin de pace al pădurii
Şi susurul dulce-glăsuitor al pârâului.
Hotar pentru cele mai înalte visuri ale omului.
-->
Comentarii