Cel mai frumos tango din lume...
Frămânţi cuvintele ce se dospesc
în arderea inimii,
lacrimi se preling prin cioburi,
raze de lumină reflectă scântei
deformate de tăişul sticlei...
nisipul din clepsidra noastră
se scurge impasibil.
Cercuri noi se deschid.
Ciudată clepsidră!
Incertitudinea ta e un bulgăre
ce zace în stare latentă.
La o uşoară adiere,
privire sau şoaptă a minţii,
se va rostogoli în abisul mlaştinilor
din meadrele Styxului,
un tăvălug ce va târî
prin focul patimii,
în ceaţă şi umbre,
amintiri calde,
lumina si zâmbetul,
spre a uitării lui Lethe...
Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo.
Comentarii
cu drag
Incitant tango! Multumesc, Camelia.
O seara minunata!