inima noastra.Noi, toti oamenii, chiar daca culoarea pielii e alba ori negra,galbena ori rosie, semanam de fapt intre noi, avem un comportament social asemanator, avem trairi reprezentari si manifestari
asemanatoare, iubim si uram, daruim si cerem.Se intampla asa pentru ca, de fapt, cu multe mii de ani in urma ,cineva a creat un om, primul om asa cum azi noi creem o unealta, ori zidim o casa; atunci cand construim ceva luam modele din jurul nostru in general din mediul in care amplasam lucrarea: pentru o casa, alte case, pentru un avion, ori planor - pasarile cerului etc.Dar atunci cand a aparut, cand a fost creat primul om, nu exista alt model, decat Creatorul insusi, pentru ca "la inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul,"pamantul era pustiu si gol".V-ati intrebat vreodata de ce nu facem acoperisul ori peretii unei
case si apoi sa-I facem temelia ? de ce facem curat si pe urma asezam covorul ? Pentru ca as ne-a invatat Creatorul nostru; El a creat conditile,facand lumina, separand cerul de ape, apoi uscatul de apele
de jos, creand plantele si vietuitoarele pamantului si ale apelor de jos; apoi a creat omul- suprema creatie din ziua a sasea " sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea noastra". Ultimei Sale creatii, omului i-a fost dat de Creator sa stapanesca intreaga creatie ! Iata ce importanta a fost pentru Dumnezeu acesta creatie
daca a spus:" cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l".Dumnezeu a dat puteri depline oamenilor peste intreaga creatie; ce ai face tu, daca cineva ti-ar da azi tot ce-ti poti dori? I-ai multumi
poate, dupa care in scurt timp ai uita ce mult ti-ai dorit acel bun,si-ai pierde treptat orice urma de recunostinta fata de binevoitorul tau si ti-ai dori cel mai mult si mai mult altceva.Asa au facut si primii oameni creati de Dumnezeu , pe care Acesta I-a asezat in gradina Edenului; le-a cerut sa nu manance dintr-un singur
pom, le-a dat totul, cu o singura exceptie, dar omul s-a plictisit de tot ce avea si a poftit la ce nu i s-a dat. Oare noi nu facem azi la fel ? Daca un coleg are un lucru care chiar daca nu-i mai grozav decat ceea ce avem noi, ni se pare grozav si-l dorim? Nimic nu ne poate impiedeca sa nu dorim ce nu ni se cuvine ! Aceasta nebuna dorinta de a lua ce nu-i al nostru a insotit omul intreaga sa existenta; pentru acesta s-au declansat razboaie, au fost milioane de morti, degeaba.Cand Dumnezeu le-a dat oamenilor Edenul, Le-a spus ca daca vor manca
din pomul oprit vor muri. Insa nici acesta grozava amenintare nu a fost de natura sa impiedece omul: a mancat si ... A murit oare? Nu, o sa spuneti multi, daca ar fi murit, noi nu am fi fost astazi. Atunci omul a murit spiritual, dar fizic a ramas in viata. Dumnezeu in marea sa mila s-a indurat de om si nu L-a omorat, L-a lasat sa traiasca si sa se caiasca de neascultare. Dar omul nu s-a cait; el si-a facut fetisi si zei si a uitat de ceL care i-a dat suflare de viata si i-a dat toata viata de pe pamant sa o stapaneasca. Omul si-a intors de
nenumarate ori fata de la Dumnezeu si a privit in jurul sau si s-a inchinat creatiei uitand de Creator, de Cel caruia iI datoram totul.De cate ori omul si-a intors fata de la Dumnezeu, de atatea ori Dumnezeu a venit in intampinarea omului, chemandu-l la ascultare, la impacare cu sine insusi. De ce a facut asta ? Dar noi de ce mergem dupa copilul mic care fuge de noi? Noi toti suntem copii Tatalui ceresc si un tata incearca mereu sa-si indrume copii pe calea ce buna.Dumnezeu a venit mereu in intampinarea noastra si nu ne-a pedepsit
pentru neascultarea noastra, El ne-a iubit si ne iubeste mereu. Vazand ratacirile noastre Dumnezeu a trimis la noi si pe fiul Sau, pe unicul Sau fiu ca sa ne reamintesca locul, rolul si datoriile noastre pe pamant . L-am primit noi cum se cuvine? L-am cinstit ? Nu, nici vorba! L-am hulit, l-am haituit si l-am ucis ! Da am ucis pe insusi fiul Creatorului nostru ! Am primit in dar, bunul cel mai de pret al Domnului : pe insasi fiul Sau cel sfant; si noi ce-am facut : l-am batjocorit si l-am ucis. Ce-ati face voi intr-o astfel de situatie ?V-ati razbuna ! Asa cum faceau oamenii inainte de aparitia Legii,omorau pe cel vinovat si pe intreaga familie ! Daca Dumnezeu ar fi ca
noi, ar distruge intreaga semnitie. Dar nu ! Dumnezeu ne iubeste ! El ne-a dat cel mai mare dar, pe fiul Sau iubit, drept pret al rascumpararii greselilor noastre; El ne cheama sa ne intoarce cu fata la El, Dumnezeu ne iubeste si ne cheama sa ne lepadam de pacat. Prin sangele fiului sau iubit,a spalat pacatele stramosilor nostrii si ne-a curatat de murdaria noastra. Dar vrem noi sa fim curati ? Vrem noi cu adevarat sa redevenim copiii iubitori ai Domnului? Daca vrem sa-l iubim pe Dumnezeu, trebuie sa-l iubim in intruparea fiecareia dintre
creatiile sale, in tot ce ne inconjoara, pentru ca Dumnezeu este peste tot. Nu putem spune ca-l iubim pe Dumnezeu, dar uram cutare sau cutare lucru, ori un coleg, ori un profesor, chiar daca sunt buni sau rai;
cat de rai au putut fi stramosii nostrii care au ucis pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, si totusi, Dumnezeu, in marea Lui dragoste de oameni,ne-a iertat si ne-a dat inca o sansa sa ne intoarce la El.Domnul ne iubeste si ne primeste cu dragoste, fara sa ne faca reprosuri,asa cum in Evanghelie, tatal fiului risipitor nu i-a facut
reprosuri, ci a poruncit slujitorilor sa-i dea o haina noua, sa-i puna in deget un inel scump si incaltaminte in picioare, sa junghie vitelul cel gras si sa se bucure, si nu i-a facut cel mai mic repros.Sufletul pacatos care nu cunoaste pe Domnul se teme de moarte, gandind ca Domnul nu-I va ierta greselile sale. Se intampla asa pentru ca sufletul nu-l cunoaste pe Dumnezeu si nu stie cat de mult El ne iubeste; daca ar sti, nimeni nu ar cadea in deznadejde, pentru ca Domnul nu numai ca iarta, dar se si bucura de intoarcerea pacatosului.
Domnul nu e ca noi. El este neinchipuit de bland, milostiv si bun; el ne-a dat cel mai de pret dar, pe fiul Sau, noi nu l-am primit si totusi El se bucura daca noi iL primim ca Domn in sufletele noastre.
Iisus Hristos a venit pe pamant ca sa rascumpere multele si gravele noastre greseli; si noi l-am urat pentru acesta, noi L-am batjocorit si L-am ucis in chinuri. Dar El ne iubeste.Iubirea lai Iisus Hristos e dincolo de intelegerea noastra, asa cum suferintele Lui sunt prea mari ca sa le putem cuprinde, si acest lucru se intampla pentru ca iubim prea putin pe Domnul. Dar cel a carui iubire e mai mare, poate intelege mai bine suferintele Domnului.Iubirea poate fi slaba, mijlocie sau desavarsita; cand iubirea devine desavarsita, si cunostinta se apropie de desavarsire. Desavarsirea poate veni la orice varsta, si vine prin Duhul Sfant; cunoasterea lui
Dumnezeu se poate face numai prin Duhul Sfant. Chiar si copiii mici ajung sa-l cunoasca pe Domnul prin Duhul sfant(Matei Sfantul) Ioan Botezatorul, a simtit, inca de pe cand era in pantecele maicii
lui, venirea Domnului, dar batranul Simeon era la adanci batranete atunci cand L-a recunoscut pe domnul si L-a luat in bratele lui.Tatal ne-a iubit atat de mult incat ne-a dat pe Fiul Sau.Dar si fiul insusi a acceptat si a vrut sa faca acest pas, s-a intrupat si a petrecut cu noi pe pamant. Sfintii Apostoli si o multime de oameni au vazut si L-au cunoscut pe Domnul in trup, dar nu toti.L-au recunoscut ca Domn al sufletului si mantuitor.Domnul il iubeste pe om si vrea sa se descopere lui. Dar noi suntem pregatiti? Vrem noi cu adevarat s-l cunoastem pe Domnul ? Vrem noi sa-I daruim Domnului cel mai de pret dar pe care-l avem : pe noi insine ?
-->
Comentarii