CENACLUL ÎNGERILOR
Străbat un drum, printre cuvinte
şi nu mai simt povara ca înainte,
cu răbdare, în timp, l-am curăţat,
de putregai şi tot ce-a fost uscat.
Cresc ramuri de vers din tulpină,
iar copacul are demult rădăcină
şi chiar dacă vântul rupe un ram,
va creşte alt lăstar chiar, la geam.
Zilnic plantez copaci, din cuvinte
si frunzele sunt aducerile-aminte,
iar când prin ramuri adie vântul,
gândul destramă-n vers cuvântul.
Pădurea vieţii va desfrunzi în ani,
dar cea din cuvinte-şi va găsi fani,
covor de vers voi ţese la umbra lor,
până frecventez ,,Cenaclul Îngerilor''.
9 Martie 2016 - MIT
Străbat un drum, printre cuvinte
şi nu mai simt povara ca înainte,
cu răbdare, în timp, l-am curăţat,
de putregai şi tot ce-a fost uscat.
Cresc ramuri de vers din tulpină,
iar copacul are demult rădăcină
şi chiar dacă vântul rupe un ram,
va creşte alt lăstar chiar, la geam.
Zilnic plantez copaci, din cuvinte
si frunzele sunt aducerile-aminte,
iar când prin ramuri adie vântul,
gândul destramă-n vers cuvântul.
Pădurea vieţii va desfrunzi în ani,
dar cea din cuvinte-şi va găsi fani,
covor de vers voi ţese la umbra lor,
până frecventez ,,Cenaclul Îngerilor''.
9 Martie 2016 - MIT
-->
Comentarii