Cine credeți că sunteți, voi, bolșevicilor…
Cine credeți că sunteți, voi, bolșevicilor,
De-mi ucideți versurile?
Odată cu ele îmi ucideți visurile,
Odată cu visurile, dorurile,
Speranțele, fostele și actualele iubite,
Îmi ucideți luna, stelele, primăverile,
Iarba și răsăritul soarelui,
Zâmbetul, copiii, idealurile, părinții,
Îmi ucideți chiar și toamna care nu-mi e prea dragă
Dar care îmi aduce în suflet acea dulce melancolie
Cu care-mi petrec timpul și care
Mă ține spânzurat de ugerul unui nor
Pentr a suge laptele cerului.
Să nu credeți că mi-e frică de voi,
Am halebarde și armuri de oțel,
Spade făurite din cuvinte,
O unitate militară formată din
Toți poeții lumii,
Am săgeți otrăvite pentru neghiobia voastră.
Nădușiți, asudați, munciți, vlăguiți-vă creierii,
Învingeți-l pe generalul William Schakespeare
Și apoi lăudați-vă că ați cucerit Parnasul.
7 noiembrie 2011
-->
Comentarii
Nu ne-ai lămurit (altfel, bine gândit): Este vorba numai de cei vechi, sau or mai fi şi azi? Ilya Ehremburg scria că propaganda vremii spunea că ruşii sunt cei mai grozavi în toate, iar despre Molliere spuneau că este un clovn, mai ales dacă îl comparau cu Ostrovski (Aşa s-a călit oţelul)!