Cînd umbra coboară pe trotuare
Și adie un vânt cu răcoare,
Punîndu-mi nerăbdarea-n picioare,
S-o iau la pas pe Strada Mare,
Îmi ies înainte, „din întâmplare”,
Ciuma roşie și-o gălbănare,
– Fantome vii – să mă abordeze,
Interesul ca să mi-l capteze.
Cu vorba caldă, ca pita,
Îmi flutură sub nas ispita:
– Am introdus corupţia în toate.
Cu noi furi pe săturate.
Hepatita-i pe acelaşi ton:
– Cu noi faci peste un milion!
Conturile-n Elveția ţi le umplu,
Ca lui Patriciu –“par examplu”.
– De vii cu noi te punem, frate,
La o vacă bună de „lapte”.
– Semnează, da, ce mai stai?
Şi-ţi umplem contu’ cu „mălai”.
Stau şi îi privesc uimit:
– Amândoi m-au zăpăcit –
– După cum văd eu, aș spune
Că voi nu glumiţi – pe bune.
Din cei şapte ani, de-acasă,
Cinstea-n frunte-mi stă la masă.
De-aș avea banii patrihoţilor,
I-aş darui toţi săracilor.
Nu mi-e locul printre hoţi.
Plecaţi la ţuhaus, toţi!
Scăpăm de-a boalelor epidemie
Instaurând a cinstei domnie.
MdRaesculum 21.10 2009
Comentarii
Adevărat Mircea ...Felicitări!
Partea proastă e că şi de acolo scapă până la urmă.
Mulțam, Mihaela! Pe mulți ar trebui să-i trimitem, în haine vărgate, la țuhaus!
Adevărate versuri, Mircea.
Mulțam, Maria și, completez eu:
Coruptii nostri sunt mai buni ca ai lor?
– Va fi hotararea alegatorilor –
De statutul nu-i trimite la mitica
Vom câștiga la alegeri...nimica!
uite-asa, crucis, ies toate,
gheorait ne e prin maţe,
picaturi si pentru spline
si o ducem tare bine,
praful de pe tobe-i bun
pentru noi si-un sut in fund!
de fugim, si ca morisca,
ne ajunge mereu frica
si ne face de prin vorbe
de alegem minciuni, tolbe
iar gogosi infuriate
le servim, uitand de toate
mai conteaza votul nostru?
bleah! masluire, asta-i pontul!